Importanţa învierii Domnului Isus Hristos pentru fiecare din noi

Fiindcă suntem în perioada când atmosfera sărbătorilor de Paşti încă se simte şi noi toţi ne salutăm cu „Hristos a înviat”, aş vrea să medităm împreună la semnificaţia acestei sărbători, şi anume, ce înseamnă pentru fiecare din noi personal faptul că Isus a înviat din morţi? Îmi amintesc acum doi ani în urmă am fost în Siberia, într-un orăşel nu departe de Krasnoiarsk. Acolo am cunoscut o femeie ofiţer, care a plantat o biserică în unitatea militară în care slujea. Ea ne-a povestit cum într-o zi de Paşti, cu câţiva ani în urmă, fiind la post singură, a început să mediteze asupra expresiei „Hristos a înviat” cu care obişnuiesc să se salute toţi (şi cei credincioşi şi cei necredincioşi) în perioada sărbătorilor de Paşti. Ea s-a gândit că dacă Isus Hristos a înviat, atunci El este viu şi dacă este viu, atunci poate să I se adreseze şi El o va auzi şi-i va răspunde. În ziua aceea, pentru prima dată în viaţa ei, această femeie a realizat cine este Domnul Isus şi I s-a adresat în rugăciune.

Ce importanţă are pentru noi învierea Domnului Isus?

1. Învierea Domnului Isus dovedește că noi am fost socotiţi neprihăniţi

(Isus) care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. (Romani 4:25)

Faptul că Domnul Isus a înviat din morţi dovedeşte că jertfa Lui înlocuitoare a fost acceptată de Dumnezeu, deci, plata pentru păcatele noastre a fost plătită şi noi suntem socotiţi neprihăniţi (prin credinţă în El).

2. Moartea nu mai are putere asupra noastră

La 1 Corinteni 15:56 este scris că boldul morţii (arma cu care omoară) este păcatul, dar Domnul Isus a luat asupra Sa păcatul întregii omenirii şi acum moartea şi-a pierdut boldul. Aşa că atunci când moare un creştin, trupul lui se duce în pământ, dar sufletul se duce la Domnul (1 Corinteni 5:8 şi Filipeni 2:21, 23), iar la răpire Dumnezeu va aduce împreună cu Domnul Isus sufletele celor credincioşi şi ei vor învia şi împreună cu credincioşii, care vor fi în viaţă la acel moment, vor fi răpiţi în nori ca să întâlnească pe Domnul în văzduh şi vor fi întotdeauna cu Hristos (1 Tesaloniceni 4:13-18).

Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. (Romani 8:10-11)

3. Am fost eliberaţi de sub puterea păcatului

După învierea şi înălţarea Sa la cer, Domnul Isus ne-a putut trimite Duhul Sfânt ca să putem trăi o viaţă fără păcat.

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. (Romans 6:4-10)

Care ar fi situaţia noastră dacă Hristos nu ar fi înviat din morţi?

Iată ce le scrie apostolul Pavel corintenilor, printre care se răspândise o învăţătură falsă cum că nu există o înviere din morţi:

Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră. Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază. Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre, şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. (1 Corinteni 15:14-20)