Ce spune Biblia despre importanţa oficierii cununiei?

Întrebare:

Vă rog, dacă e posibil, să scrieți un articol, cu referințe biblice, referitor la cum trebuie să fie sau să aibă loc ceremonia de cununie. Din câte cunosc Biblia, parcă nu am găsit nicăieri să se fi făcut așa cum se face în biserica ortodoxă, baptistă și altele. Știu că Domnul Isus a participat la o nuntă, însă acolo se spune doar de masă, nu și că preotul sau pastorul trebuie să oficializeze o cununie?  Mulțumesc anticipat! Fiți binecuvântat de Domnul!

Legământul căsătoriei este încheiat înaintea lui Dumnezeu

Cununia este elementul cel mai important al nunţii şi totdeauna s-au făcut în timpul nunţii. În lumea modernă mulţi au separat nunta de cununie şi aceasta este un mare rău. Căsătoria este un legământ şi cununia este ceremonia oficială de încheiere a acestui legământ. În cartea prorocului Maleahi, când mustră pe bărbaţii din poporul Israel pentru lipsa lor de credincioşie în căsătorie, Dumnezeu spune astfel:

Iată acum ce mai faceţi: acoperiţi cu lacrimi altarul Domnului, cu plânsete şi gemete, aşa încât El nu mai caută la darurile de mâncare şi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre. Şi dacă întrebaţi: „Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţea ta, căreia acum nu-i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legământ! (Maleahi 2:13-14)

Încheierea acestui legământ se făcea în ziua nunţii şi este ceea ce noi numim cununie. Legământul căsătorie este încheiat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea martorilor care sunt nuntaşii. În cartea Proverbelor lui Solomon, când dă avertizări cu privire la imoralitate, autorul scrie despre femeia desfrânată astfel:

…ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează vorbe ademenitoare, care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei şi uită legământul Dumnezeului ei. (Proverbe 2:16-17)

De unde se trage numele de “cununie”?

În Biserica Ortodoxă când se oficiază cununia martorii ţin câte o cunună frumoasă de asupra capurilor mirelui şi a miresei. De la aceste cununi a fost numită “cununie” ceremonia de oficiere a legământului căsătoriei.  Se pare că şi evreii aveau ceva similar în Vechiul Testament pentru că prorocul Isaia a scris:

„Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei. (Isaia 61:10)

Indiferent de felul cum va fi oficiată cununia (cu cununi ca la ortodocşi sau fără ca la baptişti) este foarte important ca tinerii să înţeleagă bine că întră în legământul sfânt al căsătoriei şi că Dumnezeu este martorul acestui legământ. De aceea pastorul sau preotul vor depune şi trebuie să depună tot efortul ca să explice seriozitatea acestui legământ pentru că în căsătorie, soţul şi soţia trebuie să reflecte relaţia care este între Hristos şi Biserica Sa. Dumnezeu să ajute pe toţi oamenii căsătoriţi să reflecte bine acest chip ceresc.