Îi pasă Lui Dumnezeu de orfani?

0
707

HPIM4929Cu o săptămână în urmă m-am întors din Nepal. Acolo am predat sesiunea a 4-a a Institutului Internațional de studiu Biblic Inductiv. La sesiune au venit 42 de studenți și fiecare din ei, cu o râvnă foarte mare, studiază Cuvântul lui Dumnezeu. Printre toți studenții a fost și un student pe nume Ajay. Într-o zi, stând de vorbă cu el, am aflat povestea vieții lui care m-a cutremurat. Mai jos aș vrea să vă povestesc și dumnevoastră puțin despre el.

Viața lui Ajay începe într-un sătuc, la 500 km de capitala Nepalului. La numai vârsta de 3 ani, Ajay împreună cu fratele lui mai mare și sora sa, și-au pierdut mama… îndată după aceea tatăl i-a lăsat și a mers în India să lucreze. Dar, plecând, nu s-a mai întors niciodata înapoi acasă. După ce și tatăl i-a parăsit, Ajay a stat în casa fratelui tatălui său. Dar când a împlinit 4 ani, a fost nevoit să meargă și să lucreze. Unchiul său, fiind și el foarte sărac, nu a mai putut sa-l țină la el în casă. Așa că, la vârsta de numai 4 ani, Ajay lucra deja ca servitor într-o casă de oameni bogați. Timp de 10 ani a lucrat în această casă ca servitor.

Te-ai fi gândit că dacă familia care l-au luat la lucru erau bogați, atunci s-ar fi îngrijit șii de nevoile lui. Nici pe departe! În fiecare zi, fără zi de odihnă, Ajay începea lucrul la ora 4 dimineața și îl termina la ora 12 noaptea. Vă dați seama, acest copil de 4 ani, care are încă mare nevoie de somn și odihnă ca să aibă o creștere sănătoasă, dormea numai 4 ore din 24? Și aceasta s-a prelungit tocmai 10 ani. Acesta i-a fost regimul său de viață timp de zece ani. Și știți care îi era salariul său lunar? Zero. Nu glumesc. Ajay a lucrat din greu acești zece ani, fără a avea un salariu. Tot ceea ce îi oferea familia bogată era mâncare și un locușor unde să-și culce capul, în rest nimic. Din când în când, dacă vreo haină de a copiilor lor, era prea veche, sau nu le placea acestora, puteau să i-o dea lui. Însă înafară de mâncare, familia de bogați îi mai oferea ceva lui Ajay. Și anume : ură, bătăi și dispreț foarte mare. Dacă în timpul zilei era prins că stă și nu lucrează, era bătut foarte rău. Nu avea voie să se joace cu copiii familiei.

Această familie, fiind bogată, își permiteau să-și angajeze profesori particulari pentru copiii lor. Ajay nu a fost lăsat să meargă nici la școală împreună cu alți copii și nu a fost lăsat să învețe nici cu copiii în casa în care lucra. Dar avea o dorință foarte mare: să învețe. De multe ori, se ascundea, și pe furiș asculta lecțiile care se predau în casă. Însă dacă era prins făcând aceasta, era din nou bătut foarte rău. Când stăteam de vorbă cu el, nici nu am observat cum lacrimile au început să curgă din ochii acestui băiat de 22 de ani. Apoi mi-a zis: și până și acum, mă apucă groaza când îmi aduc aminte ce bătăi primeam și prin ce dispreț am trecut în casa aceea! Vă imaginați, să trăiești timp de 10 ani în astfel de împreujurări…? Zece ani, în care zi de zi ești bătut, disprețuit, urât și singur. Fiind copil, ce mare nevoie ar fi avut și  el să aibă cu cine să se joace, cu cine să schimbe o vorbă, să audă un cuvânt dulce din gura mamei lui, dar el a fost lipsit de toate acestea…. și te gindesti unde era Dumnezeu atunci…? Să-l fi uitat El pe acest biet orfan?

V-am spus la început că Ajay mai avea un frate și o soară mai mare. Peste un an după plecarea tatălui lor, fratele cel mai mare, a plecat și el la lucru în Kathamandu, capitala Nepalului. După zece ani, a găsit un lucru mai bine plătit și în sfârșit a putut să-l ia pe Ojay din casa lui de chin și să-l aduca cu el in Kathmandu. Tot în acest timp, fratele său a început să meargă la o biserică, acolo l-a primit pe Domnul Isus. Binențeles că fratele său l-a invitat și pe Ojay în Biserica aceasta.

„Pentru prima dată în viața mea, am simțit că cineva mă iubeste, că cuiva îi pasă de mine și vrea sa asculte si părerea mea…” mărturisea Ajay. La scurt timp, după ce a început să frecventeze Biserica, el l-a acceptat pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor în viața sa.
Când a venit în oraș, a mers să învețe și la școală. În sfirșit, visul lui de a face carte s-a împlinit! Astfel anul acesta va merge deja în cursul I la Universitate. Ajay acum studiază impreuna cu acești 42 de studenti, în cadrul Institutului Biblic de Studiu Inductiv de aici, din Kathmandu. El este unul dintre cei mai buni studenți și cei mai perseverenți.
„Învațând să studiez Biblia după metoda Inductivă, am putut într-un timp scurt să cresc foarte mult spiritual. Parca mi s-au deschis ochii si acum Dumnezeu mi-a dat un instrument care ma ajuta sa inteleg orice pasaj din Biblie” – mi-a marturisit Ajay. El este acum, unul dintre traducătorii care mă traduc din Engleză în limba Nepaleză. De asemenea, de când a venit la Institut, el a deschis 2 grupe în care predă in mod sistematic Cuvântul lui Dumnezeu după metoda Inductivă. Una din ele fiind o grupă de copii orfani. Copii care trec acum exact prin aceleași dureri si simțăminte prin care a trecut și el odată. Dar acum la acești copii orfani, durerea le este alinată de Cuvântul lui Dumnezeu predat de Ojay. Și cine poate să-i înteleagă pe acești copii mai bine decît îi înțelege Ojay acum?

Ce trecut tragic, dar ce prezent frumos! Cât de minunat este Dumnezeul nostru. El poate să refacă orice viață zdrobită de durere, lacrimi si dispreț.

,,Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11)

Da, Lui Dumnezeu îi pasă de orfani! El iubește orfanii și atunci când aceștia se întorc din toată inima la El, Domnul Isus le promite:

,,Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” (Ioan 14:16-18)

Care este viața ta, drag cititor? Când viața pare o ruină, când viitorul pare întunecat de orice nădejde, unde alergi tu după ajutor?

,,Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, și stă la adăpost. „(Prov 18:10)