Este homosexualitatea o tulburare sau nu? Ce spune ştiinţa, pe scurt.

Deşi nu sunt medic şi nici psiholog, totuşi experienţa care o am în calitate de avocat şi savant, care am urmărit îndeaproape mulţi homosexuali activi sau în recuperare, cred că pot face o trecere în revistă şi o analiză a datelor ştiinţifice legate de homosexualitate. Această muncă mi-a luat mulţi ani de studiere asiduă.

Ştiu că acest capitol va fi ţinta unor atacuri speciale din partea celor care promovează modul de viaţă homosexual, întrucât afirmaţia că homosexualitatea nu este o tulburare este o condiţie de bază pentru acceptarea socială a acestei categorii de oameni. Cei mai devotaţi avocaţi ai mişcării homosexuale sunt membri proeminenţi ai asociaţiilor de sănătate mentală care au declarat în nenumărate rânduri că homosexualitatea nu este o tulburare. Deaceea ne vom opri mai întâi asupra problemei normalităţii homosexuale.

Dr Charles King scrie că “normalitatea este ceea ce funcţionează potrivit cu modelul iniţial” (King C.D. (1945) “The Meaning of Normal.” Yale J. of Biology and Medicine, 18, 493-501). Afirmaţia foarte logic făcută a lui King se potriveşte perspectivei creştine asupra homosexualităţii care a fost cel mai bine definită de către Papa Ioan Paul al 2-lea, care a numit-o ”o condiţie de tulburare în sine” pentru că ea se abate de la design-ul corpului uman de la sine evident. În acest sens, cuvintele ”tulburare” sau ”anormalitate” sunt sinonime şi le vom folosi alternativ.

Oricine crede că designul (modelul) lui Dumnezeu este bun va fi de acord că funcţionarea potrivit cu modelul iniţial produce rezultate bune, în timp ce funcţionarea în contradicţie cu modelul iniţial va produce rezultate rele. Astfel prezumţia creştină e că tot ce este normal este sănătos, iar ceea ce este anormal este nesănătos. Veridicitatea acestei afirmaţii pare evidentă, pornind de la o simplă observare a lucrurilor. Întradevăr, apărătorii modului de viaţă homosexual susţin că parţial sunt de acord cu această afirmaţie demonstrând că homosexualitatea este înnăscută şi neschimbătoare. Acesta este de fapt primul lor argument.

Nu este nevoie de multe dovezi ştiinţifice pentru a confirma lucruri evidente, dar atunci când încerci să contrazici lucrurile evidente este nevoie de foarte multe argumente. Din păcate pentru cei ce susţin că a fi gay este normal şi contrar opiniei generale, nu prea sunt dovezi care să le susţină afirmaţiile, iar cele care există nu sunt vrednice de încredere.

Jeffrey Satinover este unul din savanţii cu nume ai Americii în domeniul homosexualităţii şi un membru proeminent al Asociaţiei Naţionale pentru Investigarea şi Terapia Homosexualităţii(ANITH). Un adevărat om al Renaşterii, Dr Satinover (medic de specialitate) a scris un articol cu titlul Canapeaua lui Troian: Despre modul cum Asociaţiile de sănătate mentală denaturează ştiinţa, în timp ce preda dreptul constituţional la Princeton şi fizica la Yale. Articolul lui Satinover este o analiză a afirmaţiilor ştiinţifice folosite de avocaţii comunităţii homosexuale pentru a căştiga două procese pro-homosexuale cruciale din cadrul Curţii Supreme a Statelor Unite: Lawrence v. Texas şi Romer v. Evanse. El demonstrează destul de concludent că cele mai importante studii folosite de activiştii pro-homosexuali în sprijinul afirmaţiei lor că homosexualitatea nu este o tulburare sunt frauduloase.

Important este să observăm că cea mai multă informaţie care a fost folosită pentru a induce curtea în eroare este o informaţie veche folosită de-a lungul deceniilor pentru a induce opinia publică în eroare. De exemplu, el arată cum studiu efectuat de Evelyn Hooker în 1957 Adaptarea unui homosexual deschis (unicul document citat în detaliu pe cel mai important website al Asociaţiei Americane de Psihologie cu privire la homosexualitate) a fost desemnat drept un studiu nefondat ştiinţific care dovedeşte că bărbaţii homosexuali nu sunt diferiţi de bărbaţii heterosexuali din punct de vedere psihopatologic. Ea a folosit doar câte 30 bărbaţi în fiecare grup, eliminându-i pe toţi acei care erau sub tratament psihiatric, a utilizat 3 teste de diagnosticare standard care nu au avut aviz profesional, a anulat rezultatele a două dintre ele pentru că nu au aranjat-o rezultatele, iar în testul care a rămas a folosit criterii personale pentru a evalua rezultatele, în loc să se conducă de normele standardizate de testare. Dna Hooker a fost un ideolog, un campion pe viaţă a ideologiei pro-homosexuale. Totuşi această lucrare este piatra de temelie a ”ştiinţei” care susţine că homosexualitatea este normalitate şi continuă să fie studiu cel mai citat pentru a justifica decizia din 1973 în baza căreia homosexualitatea a fost retrasă de pe lista tulburărilor mentale a Manualului de diagnostic şi statistică al Asociaţiei Americane de Psihologie. (ibid.)

Plus la aceasta, ”dovezi grele” citate des în favoarea normalităţii homosexuale sunt luate din lucrarea lui Alfred Kinsey. Totuşi, astăzi Kinsey este recunoscut drept un impostor ştiinţific. Satinover atrage atenţia că Kinsey a fost discreditat pentru selecţia sa neştiinţifică a grupelor de lucru (el a folosit deţinuţi de închisori şi infractori sexuali în calitate de subiecţi de studiu)….. şi mai presus de toate pentru misiunea lui de a legitimiza pe plan social practici sexuale aberante: homosexualitatea, pedofilia, incestul şi bestialitatea. Kinsey a întreţinut relaţii homosexual cu câţiva dintre asociaţii săi şi se presupune că a practicat pedofilia (cu siguranţă că experimentele lui pe copii au dus şi la molestarea copiilor). Asociaţii lui care au rămas în viaţă după moartea lui au continuat să promoveze legalizarea şi normalitatea acestor practici. (ibid.)

Satinover arată că restul sprijinului ştiinţific în ce privește “normalitatea gay”, folosit pentru a duce în eroare instanţa de judecată este invechit, minimal şi nu este susţinut de date mai recente. Chiar mai rău este faptul că pentru apologeţii “gay” mai multe studii pe care le citează ei dovedesc cauza pro-familiei, nu a lor.

Un alt studiu citat în sprijinul afirmaţiei că homosexualitatea este o normalitate (Saghir şi Robbins), suferă de defecte grave de prelevare de probe: subiectele legate de homosexuali au fost selectate din grupurile activiștilor homosexuali şi verificate pentru a elimina spitalizările psihiatrice din trecut, în timp ce subiecţii heterosexualii au fost luaţi din populaţia generală. Înainte de această eliminare, 14% dintre bărbaţi şi 7% din homosexuali de sex feminin, dar nici unul dintre heterosexuali, au avut astfel de spitalizari. Astfel, tehnica de prelevare de probe arată că populaţia homosexuală a avut o rata mult mai mare de psihopatologie decât cea heterosexuală. Aceeaşi cercetătorii au publicat alte studii în care au dovedit că homosexualitatea este asociată atât cu alcoolismul cât şi cu o rată ridicată de sinucidere.

Un alt organism de cercetare, Studiile Cochran şi May, au constatat că homosexualii au avut rate mai mari a simptomelor suicidare şi un risc uşor mai mare de depresie recurentă; ei au găsit de asemenea o tendința de “morbiditate psihiatrică”, care nu ar putea fi explicate ca fiind cauzată doar de discriminare socială. Susan Cochran a făcut presiuni asupra comitetulului care a pregătit rezumatul dovezilor pentru instanţa de judecată, dar nu menţionează aceste descoperiri ale ei în propria publicație.

În combinaţie cu alţi cercetători, ea a făcut, de asemenea, studii care arată ratele ridicate de anxietate, stări sufletești şi tulburări în consumul de substanţe în rândul homosexualilor şi ratele ridicate de diferite probleme de sănătate mentală în rândul lesbienelor şi bisexualilor (ibid). O arhivă extinsă de date ştiinţifice pot fi accesate la adresa www. NARTH. com, site-ul Asociaţiei Naţionale pentru Cercetare şi Terapia Homosexualității. Materiale suplimentare pot fi găsite la adresa www. familyresearchinst.org, site-ul Dr. Paul Cameron.

În timp ce Cameron a fost un subiectul intens la unor critici inexorabile ( în bătaie de joc), de către activiştii „homosexauli” şi aliaţii lor, el a produs un organ impresionant de muncă legat de problema homosexualității, o mare parte din ele fiind publicate în reviste unde alți specialiști în domeniu au arbitrat subiectul, şi nu cred că critica operei sale este are bază ştiinţifică.

Spaţiul nu permite chiar şi o simplă listă de studii şi articole care susţin poziţia pro-familiei, atât de voluminoasă este. Cu toate acestea, voi include aici un rezumat dintr-un un studiu reprezentativ (publicat cu citări în secţiunea Patru sub titlul Fact Sheet pe idei pro-homosexualitate și de Sănătate Mintală). Un studiu sponsorizat de guvern din 5998 adulți olandezi, cu vîrstele cuprinse între 18-64 ani, a fost prezentat în ianuarie 2001, din revista Asociației Americane Medicale. În mod specific, studiul a constatat că, comparativ cu bărbaţii heterosexuali, bărbaţii care se angajează în comportamentul homosexual au:

727 % mai multe şanse de a fi suferit tulburări bipolare la un moment dat în viaţa lor, şi

502 % mai multe șanse de a fi făcut acest lucru în ultimele douăsprezece luni

718 % mai multe șanse de a avea suferit tulburarea obsesiv-compulsivă în ultimele douăsprezece luni, şi

620 % mult mai probabil la un moment dat în viaţa lor

632 % mai multe șanse de a fi suferit de agorafobie (teama de a pleca de acasa sau de a fi în public), în ultimele douăsprezece luni, şi

454 % mai multe șanse la un moment dat în viaţa lor

421 % mai multe șanse de a fi suferit tulburări de panică, şi

229 % mai multe șanse de a fi suferit fobie socială la un moment dat în viaţa lor

375 % mai multe șanse de a fi suferit fobii simple în ultimele douăsprezece luni, şi

361 % mai probabil la un moment dat în viaţa lor

311 % mai multe şanse de a fi suferit tulburări de dispoziție la un moment dat în viaţa lor, şi

293 % mai probabil în ultimele douăsprezece luni

261 % mai multe șanse de a fi suferit tulburări de anxietate, în ultimele douăsprezece luni, şi

267 % mai multe șanse de-a lungul vieţile lor

270 % mai multe șanse de a fi suferit două sau mai multe tulburări psihice în timpul vieţii lor

235 % mai multe șanse să fi suferit depresii majore la un moment dat în viaţa lor.

Comparativ cu femeile heterosexuale, femeile care au un comportament homosexual sunt:

405 % mai multe șanse de a fi suferit o tulburare de utilizare substanţelor

241 % mai multe șanse de a fi suferit tulburări de dispoziţie în timpul vieţii lor

209 % mai multe șanse de a fi suferit două sau mai multe tulburări psihice în timpul vieţii lor.

 Astfel cum sunt rezumate de către cercetători, “aceste constatări sprijină ipoteza că persoanele cu comportament sexual îndreptat spre acelaşi sex sunt expuse la risc mult mai mare pentru tulburări psihiatrice.” Numai să nu presupună cititorul că problemele de sănătate mentală identificate aici rezultă din dezaprobarea socială generală şi/sau stigmatizarea comportamentului homosexual. Participanţii la acest studiu au fost selectaţi din Olanda, ţară considerată, în general, mai tolerantă şi pro-homosexuală. (traducere Natalia Boicu şi Alina Druţă)