Homosexualii pot alege să se schimbe

Unul dintre cele mai interesante aspecte în dezbaterile publice cu privire la homosexualitate este poziţia homosexualilor cu privire la întrebarea dacă aceștia se pot schimba sau nu. Ei iau în râs însăşi noţiunea de recuperare, şi fac acest lucru în mod constant şi atât de agresiv că ideea de imutabilitatea homosexuală a devenit un fel de dogma de neatins de către mișcarea „gay”  şi aliaţii săi. Cu toate acestea, insistenţa lor cade în faţa realităţii.

În primul rând, existenţa a multor mii de homosexuali recuperaţi în societatea de astăzi, unii din ei organizați în grupuri de avocatura pentru a face lobby în favoarea drepturilor ex-”gay”, prin ea însăşi demolează argumentul privind imutabilitatea homosexualilor. Exodus International (www.exodus-international.org) , şi PPFH (părinţii şi prietenii de foști homosexuali – www. pfox. org) sunt două dintre cele mai bine cunoscute ex-”gay” organizaţii dintre multe altele.
Cu toate acestea, în loc să admită acest punct, mișcarea, “gay”  insistă asupra faptului că aceşti bărbaţi şi femei sunt încă homosexuali care trăiesc sub iluzia că sunt sănătoși (în ciuda faptului că mulţi ex-”gay”, sunt acum căsătoriți cu copii).  Ei au creat chiar şi o organizaţie “Ex-Gay Watch” (Supravegherea foştilor homosexuali), care monitorizează recuperarea homosexualilor cu scopul de a identifica semne de ezitare, şi jubilează ori de câte ori unul dintre ei cade înapoi în homosexualitate (ca mulţimea veche de la crâşmă care aplaudă atunci când unul dintre tovarășii lor  “cade din vagon “şi se întoarce la alcoolism). Este un aspect bizar a unei mişcări care cere şi depinde de toleranţa publică pentru un stil de viaţă alternativ.
În al doilea rînd, după cum am menţionat mai sus, homosexualitatea este starea de a fi atras sexual de o persoană de acelaşi gen, în contradicţie cu design-ul heterosexual al corpului de la sine evident. Chiar dacă s-ar fi arătat că orientarea sexuală ar avea o cauză biologică (dar nu e cazul), cum s-ar fi putut vreodată considera anormal sau imposibil pentru persoanele „homosexuale” să fie reorientate înapoi în conformitate cu design-ul său fizic?
Promotorii „drepturilor gay-ilor” ar putea aduce argumente rezonabile precum că homosexualitatea este o disfuncţie foarte greu de tratat, şi de aceea toleranţa faţă de cei care suferă de ea este pur şi simplu poziţia umană a unei societăţi dezvoltate. (Noi am putea atunci avea un dialog civilizat despre semnificaţia toleranţei în astfel de situaţie.) Dar a pretinde (contrar dovezilor) că homosexualitatea este o condiţie permanentă şi incurabilă, atunci cînd caracteristicile sale definitorii sînt o formă a unui comportament sexual voluntar pe care orice om oricînd îl poate alege, este o insultă la adresa inteligenţii.
Aceasta ne readuce atenţia la definiția „homosexualității” drept atracția sexuală a unei persoane faţă de o persoană de același sex (ASPS). E adevărat că activiştii gay au referințe pentru a-şi susţine argumentele precum că homosexualitatea este înnăscută, dar majoritatea „cercetărilor” lor conţin erori metodologice serioase, iar restul de fapt contrazice argumentele activiştilor gay. În contrast, studii numeroase de încredere au descoperit că ASPS nu este o condiție stabilă. Majoritatea celor care experimentează ASPS în timpul adolescenţei nu se mai confruntă cu această problemă pînă a atinge vîrsta de 25 ani fără nici o intervenţie externă. Este important de menţionat deasemenea că studiul a documentat beneficiile terapiei şi de fapt, un număr important de persoane  au fost ajutate prin terapie. (traducere Alina Druţă, Rodica Filat )