Homofascismul: Când mișcarea homosexuală obține putere

În câteva ţări şi oraşe din lume, scopul mișcării “homosexuale” a avansat de la statutul de favorizare la supremaţie. Desigur, activiştii homosexuali în aceste locuri nu utilizează termenii “statut favorizat” sau “supremaţie”, dar continuă să pretindă că scopul lor este “toleranţa” sau “acceptarea.” Supremaţia este etapa în care activiștii “homosexuali” şi aliaţii lor preiau controlul efectiv în cea mai mare parte sau în toate centrele de putere ale unui guvern sau în alte organizaţii.

Ori de câte ori au atins acest nivel de control ei l-au folosit pentru a suprima sau pedepsi pe cei care dezaprobă în mod deschis stilul de viaţă “homosexual” sau agenda lor. Activiştii Pro-familie au inventat termenul de “homo-fascism” pentru a descrie acest fenomen.Unul dintre primii care au folosit termenul acesta este pastorul Ralph Ovadal din Wisconsin, care defineşte termenul acesta în felul următor: Fascismul este un sistem politic prin care orice opoziţie faţă de guvern este interzisă şi zdrobită. Fascismul este o filozofie care nu tolerează nici o abatere de la o norma stabilită, dictată de elita politică puternică. Fascismul se opune obiectivului Legii eterne, neschimbătoare a lui Dumnezeu şi se bazează pe dorinţele subiective şi obiective ale celor care au puterea de a-şi distruge opoziţia lor.

În multe naţiuni occidentale, o formă de fascism a prins rădăcini şi prezintă un pericol clar, prezent, şi în creştere şi vizează libertăţile creştine ale Bisericii lui Isus Hristos. Această forţă de rău poate fi pe bună dreptate menționată ca “homo-fascism”, datorită faptului că cei ce au îmbrăţişat-o şi au condus-o au ca scop de a demoniza, marginaliza, şi a reduce la tăcere orice critică sau opoziţie vizavi de comportamentul homosexual şi agenda sodomită.

Deja în multe ţări creştinii au fost arestați pentru că predicau ceea ce învaţă Biblia împotriva homosexualității. Maşinile de tiranie au fost puse la loc (“Spectrul de la Orizont al Homo-fascismului”, mesajul dat la Conferința Internațională Creştină Wisconsin cu privire la Homo-fascism, 10/10/2003, http://www. sermonaudio. com). În Canada, unde activiştii homosexuali au atins o putere enormă, în prezent există aşa-numitele comisii pentru drepturile omului, care au misiunea şi puterea de a de-creştiniza societatea.

Într-un caz recent în Ontario Comisia pentru drepturile omului din Ontario a dispus firmei Orizonturi Сreştine, prestatoare de servicii pentru persoanele cu handicap, cu un mare număr de creştini-evanghelici (1400 persoane în 180 de case cu 2.500 de angajaţi) să-şi abandoneze misiunea sa religioasă prin renunțarea la codul său moral creştin şi să accepte noi training-uri profesionale pentru toţi angajaţii săi “de a aduce comportamentul forţei sale de muncă în conformitate cu codul privind drepturile omului” (i. e. , acceptând îndoctrinarea de stat a faptul că stilul de viaţă homosexual este normal şi onorabil. “Fascismul a venit în Canada ” Discernământ-Catolic, iunie 2008).

Cei care nu se conformează sunt pedepsiţi. Conform legii, orice persoană care este “ofensată” de vreun comentariu critic public față de homosexualitate poate depune o plângere împotriva “contravenientului” la Comisie. Comisia va investiga apoi cazul pentru a stabili dacă acuzaţiile sunt adevărate, şi, dacă da, o amendă financiară este evaluată împotriva persoanei care a făcut comentariul. Banii îi sunt oferiți persoanei care a formulat sesizarea. Un incident din 2007 a implicat un membru catolic al Consiliului oraşului Kamloops, Columbia Britanică (” Consilier al orașului Canadian a fost amendat cu $1000 pentru faptul că a spus că ” Homosexualitatea nu e ceva normal sau natural “, Life Site News, ianuarie 18, 2007). Mulţi cetăţeni canadieni au fost aduși înaintea acestor comisii pentru drepturile omului fiind invinuiți de “homofobie” şi, din cunoștințele noastre, niciunul dintre ei nu a mai fost găsit nevinovat.

Libertatea de exprimare, care se referă la moralitatea sexuală nu mai există în Canada. Următorul rezumat al cazurilor descrise de editorul interimar Paul Tuns a fost publicat sub titlul “Tribunale pentru drepturile omului– reduce-l sau închide-l” pe 07 martie 2008 la www.canadianhumanrightscommission. blogspot. com. Important, acest lucru nu este un rezumat complet al tuturor cazurilor de acest gen, dar este doar o reprezentare a unei probleme mai mari.  Canada este într-adevăr deja bine pusă pe drumul totalitarismului cu comisiile sale pentru drepturile omului, tribunalele lor şi plăcile de anchetă, trec peste creştini şi conservatori, care nu au acceptă agenda gay.

În 1997, Primarul Dianne Haskett din Ontario a refuzat să proclame o zi a Paradei Homosexuale sau să amplaseze flagul curcubeu pe proprietatea oraşului. O plângere a fost depusă la Comisia pentru Drepturile Omului din Ontario, care mai târziu a decis ca ea să proclame o astfel de zi. Adjudecătorul Mary Anne McKellar a respins argumentul juridic al Haskett şi a oraşului prin faptul că a solicitat proclamarea unei Zile de paradă Homosexuală încălcând prerogativa de a lua decizii politice şi cea cu privire la libertatea lor de exprimare politică. Haskett a declarat că proclamarea unei astfel de zile ar fi înţeleasă ca o susținere oficială a agendei organizatorului. Oraşul a fost amendat cu 10.000 dolari şi a ordonat proclamarea Zilei Paradei Homosexuale. (De notat, Haskett a fost realesă din nou la doar câteva săptămâni, după pronunțarea deciziei).

În acelasi an, oraşul Kelowna, B. C., a emis o proclamaţie pentru Ziua Homosexualilor şi Lesbienelor, omiţând cuvântul “Pride (mândrie).” O plângere a fost depusă împotriva primarului Walter Gray, iar trei ani mai târziu, Tribunalul Britanic Columbian privind Drepturile Omului la găsit vinovat pe Gray că a încălcat codul drepturilor omului al provinciei, din cauza ca a fost exclus cuvântul mândrie(pride) ” aceasta echivalând cu o insultă publică, cu caracter josnic, pe termen scurt şi dăunătoare relaţiilor pozitive și de respect între toţi oamenii.” Gray a răspuns prin refuzul de a face declaraţii oficiale în acea perioadă. Mai târziu a fost reales cu peste 95 la sută din voturi.

În Ontario, Scott Brockie de la imprimanta Mississauga, a fost tras la răspundere de Comisia pentru drepturile omului din Ontario în 1998 pentru refuzul de a tipări materiale promoţionale ale Arhivelor Homosexuale și Lesbiene. El a făcut afaceri cu clienţii homosexual înainte, dar niciodată pentru servicii care ar promova cauzele lor politice, ceea ce ar fi încălcat credinţa sa creştină care condamnă comportamentul homosexual. Prin refuzarea politicoasă a lucrărilor cu Arhiva homosexualilor și lesbienelor, el a pus în mişcare o serie de evenimente care l-au costat timp şi averi – mai mult de $100000 şi o jumătate de deceniu ca să se apere înaintea tribunalului şi apoi în faţa instanţelor. În cele din urmă, a pierdut, a trebuit să plătească o amendă de 5000 dolari şi angajamentul de a nu refuza niciodată lucrări de la AHL sau de la vreun alt grup activist homosexual. Brockie a refuzat să respecte decizia și a fost atacat în instanţă – caz pe care l-a pierdut.

În 1997, legenda lui Hugh Owens a început atunci când a plătit publicarea unei reclame în ziarul Saskatoon Star Phoenix în care erau descriși doi bărbaţi ce se ţin de mâini într-un cerc cu un bară diagonală prin mijlocul lor, împreună cu trimiteri la mai multe pasaje biblice care condamnă homosexualitatea (dar nu şi textele propriu-zise). Trei reclamanţi au susţinut că articolul respectiv expune homosexualii la ură, ridiculizare sau umilire. Owens a spus că el a avut dreptul de a-şi exprima convingerile sale religioase, în timp ce ziarul a susţinut că drepturile homosexualilor sunt o problemă publică, “Avem responsabilitatea de a oferi un forum la dispoziţia publicului pentru discuţii publice. “

Tribunalul Saskatchewan pentru Drepturile Omului a fost de partea reclamanţilor, astfel încât Owens şi ziarul au fost obligaţi să plătească 2.000 dolari fiecărui reclamant. TheStarPhoenix a capitulat pe principiul libertăţii presei, a acceptat să plătească amenda şi a promis că nu va mai rula reclame “anti-homosexuale”, în timp ce Owens a atacat decizia în instanţele de judecată.

 În 2002, Bill Whatcott de la organizaţia Adevărului Activiştilor Creștini a fost găsit vinovat de Tribunalul Saskatchewan pentru Drepturile Omului de ofensă ilicită a homosexualilor după ce a acesta a distribuit pliante în care erau fixate fapte despre prevalența SIDA în rândul homosexualilor şi dacă homosexualii se nasc homosexuali. El a prezentat documente justificative din creanţele sale, dar cum și Rory Leishman a notat în cartea sa „Împotriva Activismului Judiciar”, cele mai multe coduri în domeniul drepturilor omului ” nu fac nici o prevedere pentru adevăr și nici o apărare în favoarea exprimării unei idei”, considerate politic incorecte şi susceptibile de a ofensa clase de oameni protejate. Whatcott a fost amendat cu 17.500 dolari şi i s-a ordonat să nu distribuie pliante critice la adresa homosexualilor. El a refuzat să plătească amenda şi după mai multe săptămâni după ce decizia a fost pronunţată, el împățea pliante, întitulate “Sodomiţilor şi Comisiei Saskatchewan pentru Drepturile Omului. “

 În 2005, Tribunalului British Columbia pentru Drepturile Omului a hotărât împotriva Consiliului Cavalerilor lui Columb din Portul Coquitlam, după ce acesta a refuzat în 2003 să dea în chirie sala unui cuplu de lesbiene care aveau de gând să se „căsătorească”. Tribunalul a menționat că, fiind un grup religios, Cavalerii au avut dreptul de a refuza cuplul de lesbiene, dar сu toate acestea au fost amendați pentru “dificultăţi excesive” de anulare a evenimentului. Cuplul a găsit o sală a doua zi după anulare, totuși, tribunalul a declarat că Cavalerii ar fi trebuit să conlucreze cu cei doi pentru a găsi un alt spaţiu pentru recepția lor şi rambursarea oricărui cost suportat.

 În 2005, activiștii homosexuali din Alberta au depus plângeri împotriva episcopului Calgary Fred Henry al provinciei HRC. El a denunţat proiectul de lege a guvernului federal privind căsătoriile de acelaşi sex, într-o scrisoare pastorală şi o coloană în ziarul Calgary Sun. Lesbiana Johnson Carol a susţinut că cele spuse de episcopul catolic a fost “expunerea homosexualilor la ură sau dispreţ.” Cazul a fost în cele din urmă adus în discuție de reclamanţi, dar Comisia din Alberta pentru Drepturile Omului ar fi trebuit să aibă – şi ar fi putut – respinge sumarul ca fiind fără valoare, pentru că Episcopul Henry avea dreptul de a-şi exprima opiniile sale religioase cu privire la căsătorie.

 Anul trecut, Tribunalul din Alberta pentru Drepturile Omului a găsit un pastor de tineret, Stephen Boissoin, vinovat că a scris o scrisoare către redactorul-şef al avocatului Red Deer, şi a considerat că aceasta expunea homosexualii la ură şi dispreţ. Cazul a derivat dintr-o scrisoare din 2002, în care Boissoin a declarat că homosexualitatea este un lucru imoral, periculos din punct de vedere fizic şi nu ar trebui să fie promovat în şcoli. Câteva săptămâni mai târziu, un homosexual a fost bătut fizic de către un asasin. Lori Odreachuk, care a condus Inchiziţia tribunalului împotriva lui Boissoin, a declarat: “mi se pare că există o legătură între circumstanţile discursul de ură a domnului Boissoin şi bătaia acelui adolescent homosexual în Red Deer, care s-a întîmplat mai puţin de două săptămâni de la publicarea scrisorii lui Boissoin.”Problema este că, tribunalul nu a audiat dovezile privind legătura dintre scrisoarea lui Boissoin și acțiunile criminale violente. Dar într-un tribunal pentru drepturile omului, paiul este în ochiul persoanei atacate, iar circumstanţele sunt suficiente pentru a o condamna.

 În ultimii ani, Regatul Unit are, de asemenea, orientări spre homo-fascism, în mod oficial prin adoptarea agresivă a legii anti-creştine întitulată Regulamentele Orientării Sexuale (ROS), din 2006, care au fost extinse în 2007. Sursele de știri ale site-ului catolic pro-familie (www. LifeSiteNews. com) a urmăritt îndeaproape evoluţia evenimentelor.

 O scurtă listă de articole pe această temă ne spune aceeaşipoveste:

28 noiembrie 2006, “Magistrat Creștin a fost obligat să demisioneze pentru că a refuzat să amplaseze copii în case homosexuale.”

29 ianuarie 2007. “British PM ~ nici o scutire pe fon religios privind aprovizionarea obligatorie prin lege la bunuri şi servicii în favoarea homosexualilor.

“06 martie 2007. “Tribunalului Regatului Unit: Judecătorii creștini trebuie să acorde copii cuplurilor de homosexuali sau să-și dea demisia. “

16 martie 2007. “Programul de guvernare al Marii Britanii învață copii de patru ani despre homosexualitate.”

“22 martie 2007. “Regulamentele Regatului Unit ce restricționează şcolile religioase să învețe copiii împotriva homosexualităţii sunt aprobate. “

04 aprilie 2007. “Seculariștii în Regatul Unit și Revindecarea homosexuală la marginalizarea creştinilor.”

“05 mai 2007. “Regatul Unit: şcolile religioase nu pot învăța morala creştină privind sexualitatea” ca și cum acesta ar fi adevărul obiectiv.”

31 mai 2007. “Şcolile catolice britanice au fost vizate pentru refuzul de a pune în aplicare politici școlare de intimidarea ” anti-homofobice”. “

26 octombrie 2007. “În Regatul Unit cuplu creştin care refuză de a promova homosexualitatea forţată în îngrijirea copilului vitreg.”

“30 ianuarie 2008. “Directive Educaționale ale Guvernului Regatului Unit: Nu folosiţi termenii “mama” şi ” tata”.

“23 aprilie 2008. “Mai multe agenţii britanice catolice de adopție își închid ușile în loc să cedeze în fața Regulamentelor privind orientarea sexuală.”

22 mai 2008. “Ministerul de Externe britanic promovează agenda homosexualilor în alte ţări.”

“26 mai 2008. Mandatele privind adopțiile homosexuale forțează Biserica Catolică să renunţe la agențiile de adopție în Anglia.”

 În Suedia, pastorul Ake Green a fost condamnat la o lună de închisoare la 29 iunie 2004, pentru că a arătat “lipsă de respect” față de homosexuali într-o predică rostită congregaţiei sale în propria biserică, din Borgholm. Titlul predicii sale a fost “Sunt oamenii născuţi cu orientare homosexuală sau este rezultatul influenţei forțelor răului?”. Pastorul Green a fost în cele din urmă achitat de către Curtea Supremă suedeză, în ciuda opoziţiei viguroase a activiştilor “homosexuali” din acea naţiune care a cerut o pedeapsă substanţial mai dură decât cea pe care a primit-o.  După cum s-a explicat pe un site de susţinere a Pastorului Green: “Totul a început de fapt în 2002, când Parlamentul suedez a adoptat o nouă lege, care incriminează expresiile lipsite de respect (suedeză:” missakting “) împotriva homosexualilor. Pedeapsa pentru încălcare este de până la 2 ani de închisoare pentru utilizarea astfel de expresii. Dacă expresia este “în special ofensatoare” (suedeză: “särskillt kränkande”) condamnarea este de până la patru ani de închisoare. Aceeaşi lege se referă de asemenea şi la grupuri bazate pe rasă, culoare, origine etnică, naţionalitate şi credinţă. Cu toate acestea, expresii de lipsă de respect şi de infracţiuni împotriva a astfel de grupuri nu sunt niciodată o problemă pentru oamenii de credinţă. Biblia nu condamna pe nimeni pe criterii de rasă, culoare, etc. Dar Biblia condamnă persoane implicate în homosexualitate şi alte perversiuni. Aşa că atunci când homosexualii au fost incluşi în definiţia de “grupuri de oameni”, scena a fost stabilită pentru confruntarea oamenilor care cred Biblia. Acest lucru a fost făcut foarte clar de către însuşi prim-ministrul suedez. Chiar înainte ca legea să fie adoptată, el a declarat public, ca un exemplu, că, în temeiul noii legi, ar fi criminal să te referi la stilul de viaţă homosexual ca fiind ceva “nenatural”.

 Noua lege penala (BRB 16:6 alin. 8) va avea următorul cuprins : “Oricine, care prin exprimare sau altă formă de comunicare, care se răspândește, amenință sau îşi exprimă lipsa de respect pentru un grup de persoane sau grupuri de persoane, pe criteriu de rasă, culoare, origine naţională sau etnică, confesiune religioasă sau orientare sexuală, este condamnat la închisoare pentru instigare împotriva unui grup de oameni pentru doi ani sau, în cazul în care acuzatul este minor, la amenzi. În cazul în care infracțiunea este mare, vinovatul este condamnat la cel puţin şase luni şi până la patru ani de închisoare. Pentru a determina dacă infracţiunea este mare, se ia în considerare dacă conținutul mesajului a avut ceva ameninţător sau ofensator şi dacă mesajul a fost extins la un număr mare de persoane într-un mod în care s-a intenționat să genereze o atenţie considerabilă.”

În jurisdicţiile reglementate de “homosexuali”, disidenţii pot fi de asemenea obligaţi să participe la evenimente “homosexuale”. Acest lucru a avut loc în Scoţia, în 2006. Un grup de nouă pompieri au fost pedepsiţi pentru refuzul de oferi cabina lor la o “Gay Pride” paradă. Un ofiţer superior a fost retrogradat şi opt dintre colegii sai au primit avertismente oficiale. Bărbaților li s-a spus să participe în uniformă la un eveniment la 24 iunie şi să distribuie pliante privind siguranţa împotriva incendiilor (“Nine firemen rapped for refusal to give out leaflets at gay march, ”News.Scotsman.com, September 1, 2006).

Un incident similar care implică pompierii a avut loc în San Diego, California. Patru dintre ei au dat în judecată oraşul San Diego “pentru că au fost forţați de către superiorii lor să participe la parada anuală “Gay Pride”(Mândrie Homosexuală), unde au avut de suferit multe batjocuri sexuale și gesturi obscene” (Tough-guy firefighters forced into ‘Gay Pride’ parade,”World Net Daily, August 7, 2007. Deşi acest incident a generat indignarea naţională, prin intermediul mass-mediei conservatoare, oraşul a cedat din poziţia sa iniţială şi şi- a schimbat politica.(traducere Alina Druţă)