Holocaustul- fenomenul care nu poate fi supus analizei raționale

 Întreaga omenire comemorează în aceste zile una din cele mai mari catastrofe din istoria lumii și din istoria unui popor. Lumea aduce un omagiu celor care din anul 1941 au pierit în acțiuni de exterminare pentru singura vină de a fi fost evrei. Pogromul declanșat de Germania nazistă, precum și de către aliații și colaboratorii săi, a adus o pată neagră omenirii în ansamblu. Parcă nici nu încape în mintea noastă cum o Germanie civilizată, leagăn a științei unde un Goethe, Beethoven sau Einstein au activat, s-a metamorfozat datorită unui lider ale căror idei rasiste au fost puse în practică și care a fost ignorat de o lume întreagă până când a fost prea târziu să se mai facă ceva. Democrațiile occidentale nu au reacționat când această minte bolnavă a instituit un regim totalitar, când drepturile fundamentale ale cetățenilor au fost abolite, când partidele democratice au fost interzise și când s-a dat ,,undă verde” pentru declanșarea violenței împotriva poporului evreu. Trist este că democrațiile europene i-au pus pe tava minții bolnave a lui Hitler spațiul de manevră pentru acțiunile macabre ale acestuia. Șase milioane de evrei nevinovați au fost arși în cuptoare sau morți în marșuri istovitoare, prin înfometare sau decimați de boli în lagărele morții de la Auschwitz, Majdanek, Belzec și, din păcate, în țara noastră.

Da, în țara noastră, Transnistria, Bălți sau împrejurimile orașului Chișinău au făcut parte din fenomenul de demență criminală nemaîntâlnit în istoria omenirii. Fenomenul urii față de acest popor nu poate fi supus unei analize raționale. Nimeni nu înțelege cum sub conducerea unui lider care mereu vorbea în fraze apocaliptice (mai cunoaștem și în zilele noastre astfel de lideri) despre puterea mondială, despre distrugeri, despre dușmani de peste tot și care mecanizat a ucis milioane de oameni nu a putut fi stopat… Istoria nu poate explica paranoia lui Hitler împotriva evreilor. Lumea creștină, oamenii politici ai democrații occidentale, intelectualitatea sufletelor curate, cu toții au văzut ce se întâmplă cu evreii, dar cu toții au tăcut. Acest lucru l-a văzut și Hitler, au înțeles că evreul nu va fi apărat, pentru că evreul era în postura unei ființe excluse.

Îmi pare rău să spun, dar țara noastră a fost complice și un loc ideal de masacrare a evreimii basarabene. Și mai trist este că personalități notorii, printre care un Tudor Arghezi, Bogdan P. Hasdeu, Octavian Goga, Nicolae Iorga sau Ioan Slavici au semănat mult antisemitism în spațiul românesc, instigând societatea la ură împotriva lor până acolo încât aceștia ,,trebuiau aruncați în Dunăre până la unul pentru ca să nu rămână nici sămânță de ei” (Chestiunea Ovreilor în România de Ioan Slavici). Sau, cum afirma Octavian Goga care nu doar a fost un persecutor al creștinilor baptiști, dar a declarat că ,,într-o cameră scriu poezii lirice, …. iar în cealaltă cameră îi urăsc pe evrei” . Dacă acești oameni ai culturii românești au gândit astfel, de unde dragoste pentru acest popor în rândul populației simple?

Noi, ca și țară independent, nu trebuie să uităm că ne-am făcut complici, la tot ce a însemnat Holocaustul, pentru că la arestarea evreilor din Basarabia a participat pe larg și populația locală. De regulă, evreii predați jandarmeriei de armată nu aveau nici o șansă de supraviețuire, erau împușcați imediat. În anul 1941 drumurile și câmpiile Basarabiei erau pline de evrei care se deplasau urmați de țăranii înarmați cu lopeți și hârlețe, cu toții mergeau spre locurile de execuție. Mă mai doare să aflu că doar în jurul satului Lăpușna într-o singură zi să fie omorâți 60 de evrei bărbați ca imediat în cea de a doua zi să fie lichidați alți 140. Prin urmare, Basarabia a fost un lagăr și ghetou.

Doar în capitala țării noastre exista un ghetou de 80 mii de evrei. Sunt date rușinoase de care nu putem să ne ascundem. Le constatăm și vrem să credem că omenirea va lua aminte ca astfel de crime împotriva umanității să nu mai existe. Biblia ne spune să ne iubim aproapele nostru ca pe noi înșine, pentru că dragostea nu face rău nimănui, dragostea este împlinrea Legii. Aceste cuvinte au fost spuse de un evreu cu numele Pavel din Tars, cuvinte, care dacă ar fi fost împlinite, manifestările xenofobe și antisemite nu ar fi fost o lozincă lipsită de orice conținut concret.

Articole recomandate: