De ce guvernarea comunistă din R. Moldova interzice taberele creştine?

După revoluţia din octombrie 1917, bolşevicii din Rusia au promis libertăţi religioase. Pe de o parte, au dat pentru o vreme scurtă libertăţi creştinilor evanghelici, care au fost supuşi persecuţiilor până atunci dar tot bolşevicii au declanşat o campanie fără precedent împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse prin confiscarea patrimoniului acesteia şi propagandă ateistă. În anul 1928, guvernul comunist a intensificat persecuţiile şi mai mult de data aceasta îndreptând toate loviturile împotriva creştinilor evanghelici, aşa încât au fost umplute închisorile cu ei şi un mare număr de creştini de diferite confesiuni şi-au găsit moartea în lagărele din Siberia.

De când în Moldova au venit la guvernare comuniştii, am tot auzit de la unii, chiar preoţi şi pastori, că, uite, comuniştii de azi nu mai sunt ca cei de altă dată, că aceea au dărâmat bisericile iar aceştia le zidesc. Şi în aparenţă parcă ar fi fost aşa, numai că a venit timpul ca guvernul comunist să-şi arăta adevărata faţă şi să acţioneze potrivit ateismului de care le este însufleţită doctrina politică. Dacă atunci au început cu Biserica Ortodoxă, acum au început de la creştinii evanghelici.

La 23 aprilie 2009, Guvernul a emis hotărârea nr. 334 anexa Nr.1 a căreia conţine regulamentul de funcţionare a taberelor de odihnă şi întremare a sănătăţii copiilor şi adolescenţilor prin care se face un atac grav la libertăţile religioase asigurate de Constituţie pentru toţi cetăţenii.

De ce bisericile şi cultele religioase nu sunt trecute în lista potenţialilor fondatori?

În primul paragraf, la punctul 4 scrie:

Taberele de odihnă pot fi fondate de către autorităţile administraţiei publice locale, sindicate, instituţiile de învăţămînt, organizaţiile obşteşti, precum şi de către agenţii economici (în continuare – fondatori) prin decizia coordonată cu direcţiile raionale/municipale învăţămînt, tineret şi sport, cu structurile teritoriale ale Ministerului Sănătăţii, Ministerului Finanţelor, Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale şi serviciului de supraveghere tehnică.

După cum vedem, nu sunt trecute în această listă nici bisericile, nici organizaţiile religioase, nici cultele religioase. Astfel, prin omitere, ele în mod automat sunt excluse din lista persoanelor juridice care au dreptul să fondeze tabere de odihnă.

Dar, va spune cineva că a fost o scăpare din vedere neintenţionată. Nu pot crede aceasta nicicum, pentru că textul hotărârii guvernului demonstrează că omiterea menţionată este…

Atentat intenţionat la libertatea religioasă a cetăţenilor

Alineatul B al punctului 28 din anexa acestei hotărâri scrie că cadrele didactice sunt obligate:

b) să nu admită propaganda şovină, naţionalistă, politică, religioasă, militaristă ori alte activităţi incompatibile cu activitatea pedagogică;

Ce înţeleg autorii hotărârii prin propagandă religioasă? Când cineva din pastori au contactat persoane de la Ministerul Educaţiei şi Tineretului ca să clarifice această sintagmă li s-a spus că propagandă religioasă în înţelesul lor este studierea Bibliei, propovăduirea şi rugăciunile. Acestea insă sunt activităţile de temelie ale fiecărui cult religios din ţară.

O încălcare gravă a dreptului constituţional la libertatea religioasă

La aliniatul 2 din Articolul 10 Constituţia Republicii Moldova stipulează:

Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetatenilor la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.

Hotărârea Guvernului nr.334 din 23 aprilie 2009 este o încălcare gravă a dreptului tuturor cetăţenilor la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor religioase. Studierea Bibliei, propovăduirea şi rugăciunea sunt elemente fundamentale ale identităţii noastre religioase creştine. Şi cum putem să păstrăm şi să dezvoltăm identitatea noastră religioasă dacă ne va fi interzis să facem tabere pentru copiii noştri unde tocmai aceasta îi învăţăm – credinţa noastră creştină.

Autorii hotărârii se auto-contrazic

După ce menţionează „să nu admită propaganda religioasă” acelaşi act legislativ mai scrie la sub-punctul E al punctului 8 că Activitatea taberelor va fi orientată spre realizarea următoarelor obiective:

e) pregătirea copilului pentru a-şi asuma responsabilităţi într-o societate liberă, în spiritul tolerării diferenţelor de etnie, gen, religie, vîrstă, origine socială, stare materială etc.;

Cum poţi vorbi despre „spiritul tolerării diferenţelor de religie” când sub pretextul că se interzice „propaganda religioasă” copilul va fi împiedicat de la orice manifestare a identităţii lui religioase?

Este acesta începutul unei prigoane?

Se pare că este aşa. Dar, nu este un lucru nou sub soare. Diavolul, vrăjmaşul sufletelor omeneşti, a încercat să folosească multe sisteme din lumea aceasta ca să împiedice răspândirea mesajului Evangheliei. Apogeul persecuţiilor şi numărul maxim de martiri l-a atins prin sistemul comunist care a săvârşit cele mai grave crime împotriva bisericii şi omenirii. Nu cumva cel rău vrea să facă uz şi de guvernarea actuală din Moldova? Când au declanşat prima prigoană împotriva creştinilor, Soborul, guvernul Israelit de atunci, s-au sfătuit între ei şi au zis:

„Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită pe care n-o putem tăgădui. Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.” Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. (Fapte 4:16-18)

Cu o situaţie similară ne confruntăm şi noi acum pentru că ni se interzice să organizăm tabere şi să-i învăţăm pe copiii noştri Evanghelia. Să învăţăm însă de la Apostoli despre care Scriptura scrie că…

Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” (Fapte 4:19-20)

Prin întrebarea lor retorică, Apostolii Petru şi Ioan au afirmat că noi, creştinii, nu putem asculta de autorităţi mai mult de cât de Dumnezeu pentru că aceasta nu este drept. De asemenea, noi nu putem să nu vorbim despre mesajul Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos, prin care am căpătat iertarea de păcate şi darul vieţii veşnice.

A nu propovădui mesajul Evangheliei înseamnă a te lepăda de Mântuitorul şi noi nu putem şi nu vom face aceasta.

Articole recomandate: