Greșeala și repovestirea ca mijloace de învățare

 

Sursa foto: google.com
Sursa foto: google.com

Nu demult am fost la Metro. Pentru că ne grăbeam, când am ajuns la secțiunea de papetărie, fără să stau prea mult pe gânduri, am înșfăcat un set de markere. A sosit și ziua când trebuia să le folosesc. Am scris cât toată tabla ”Dragi tineri, bine ați venit!” Și scris a rămas … câteva săptămâni până când am cumpărat un alt set de markere potrivite. De data aceasta am zăbovit îndeajuns pentru a-mi lua exact ceea ce aveam nevoie: whiteboard markers! Am încercat între timp să șterg tabla cu diferite soluții și materiale, însă fără succes. Până într-o zi când din greșeală am dat pe vechiul scris cu noile markere.
Mare mi-a fost surpriza când am văzut că urarea scrisă cu câteva săptămâni înainte a început să dispară
dacă dădeam cu noile markere pe fiecare literă. Acum am o tablă albă curată pe care o pot folosi cu toată libertatea.

Făcusem întrebări pentru copiii de la școala duminicală legate de tema pe care o studiam. Dar întrebările au rămas în computer. Era sfârșitul lunii, aceasta înseamna concurs cu întrebări, dar eu uitasem întrebările acasă. Neavând întrebările, dar cunoscând pasajele biblice, am început să pun întrebări, cel puțin pe acelea pe care mi le aminteam. După ce am epuizat întrebările, mi-a venit ideea de a citi bucăți din pasajul biblic, oprindu-mă din loc în loc pentru a-i lăsa pe copii să completeze oral cuvântul potrivit. La fiecare răspuns corect însemnam o liniuță pe caiet și apoi la sfârșit copilul primea atâtea sticks-uri câte liniuțe avea. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că le-a plăcut mai mult varianta din urmă de evaluare decât cea elaborată de mine prin întrebări.

În ambele cazuri am greșit, dar greșeala a fost una constructivă; m-a condus la o nouă descoperire cum să șterg un marker permanent (veșnic, cum zice unul din copiii mei) cu unul potrivit pentru tablă albă (whiteboard). Uitând întrebările acasă, am descoperit o modalitate mai eficientă și mai apreciată de copii. Rezultatul pozitiv al acestor două situații mi-a lărgit percepția asupra greșelii și a diminuat frica mea de a nu greși.

Am folosit repovestirea ca mijloc de învățare dintotdeauna, dar nu mi-am dat seama cât de puternică și veche este până când nu am dat peste metoda Charlotte Mason de a face educație acasă.
(https://simplycharlottemason.com)

În primul rând, repovestirea/narațiunea poate fi folosită în mod natural cu copiii care deja vorbesc (2-3 ani în sus). Pe scurt, repovestirea înseamnă să spui cu propriile tale cuvinte ceea ce tocmai ai citit. Reușita unei lecții narative depinde de respectarea următorilor 5 pași.

1. Alegerea unei cărți vii. În această categorie intră în primul rând Biblia și alte cărți scrise de autori pasionați de diferite lucruri. Ceea ce citiţi trebuie să facă apel la sentimente și să stârnească imaginaţia. Pe măsură ce autorul descrie întâmplările, această carte trebuie să picteze un tablou pe care îl puteţi vedea cu ochii minţii. O astfel de carte vie oferă nu numai idei, dar și date.

2. Recapitularea celor citite anterior. Acest pas este probabil omis cel mai des, însă el reprezintă o parte importantă a procesului şi poate face diferenţa între o lecție de succes și una eşuată.

3. Citirea pasajului. Atenție la lungimea pasajului; citiți suficient încât să vă puteți hrăni mintea, dar lăsați timp și pentru digerarea materialului.

4. Repovestirea pasajului. Adevăratul proces de învăţare are loc atunci când reflectați la ceea ce citiţi şi  meditaţi asupra modului în care aceste informaţii se leagă de alte idei, atunci când ordonaţi idei, vă amintiţi detalii sau când îmbinaţi ceea ce citiţi cu propria opinie/experiență, exprimând toate aceste gânduri sub formă de propoziţii coerente, pentru ca apoi să le împărtăşiţi altcuiva.

5. Discutarea ideilor. Întrebările puse în cadrul lecţiei trebuie să fie întrebări deschise către discuţii care încurajează interacţiunea cu ideile remarcabile ale autorului.

Naraţiunea poate fi făcută în mai multe feluri, sub formă de: conversaţie (numeşte trei lucruri pentru care persoana despre care ai citit e cunoscută; spune tot ce ştii despre …; descrie…; numeşte cinci lucruri pe care le-ai învăţat din ce ai citit; scriere (scrie un articol, o scrisoare sau o poezie, sau 5 întrebări care să acopere materialul citit); desen (desenează o diagramă a seriilor de evenimente despre care ai citit şi explic-o; desenează o imagine/scenă a evenimentului din text; desenează o hartă a locului despre care tocmai ai citit), teatru (faceți o scenetă pe baza textului citit); construire/modelare (organizează scena pe care tocmai ai citit-o folosind cuburi, jucării, piese Lego; modelează din plastelină ceva din cadrul scenei).

Repovestirea este un instrument minunat de evaluare, ce presupune ca elevul/copilul să depună efort susținut pentru a gândi şi a asimila cât mai multă informaţie.  Astfel de lecții focalizează atenţia asupra bucuriei de a învăţa şi influenţează pozitiv dezvoltarea personală a copiilor; pot fi folosite în educația acasă, dar și la școala duminicală cu un număr variat de copii și de vârste.

Articole recomandate: