Garanția libertății conștiinței în știința dreptului și legislația Republicii Moldova

Vom publica într-o serie de articole o lucrare științifică la subiectul libertății de conștiință. În vremuri în care pericolul restrângerii libertății de conștiință revine, trebuie să cunoaștem originile acestei libertăți garantate, ce presupune și protecție specifică oferă. 

Lucrarea este scrisă de Sergiu Labliuc, magistru în drept.

Libertatea conștiinței – una dintre primele garanții istorice ale unui stat de drept 

În pofida caracterului aparent clar și inechivoc al noțiunii de ”libertate a conștiinței”, conceptul în cauză este unul foarte complicat, or, acesta reprezintă o garanție de drept a existenței unor credințe și ideologii care, în opinia unor  indivizi, pot fi greșite sau chiar periculoase. Stipularea libertății conștiinței în legislația unei țări este de natură să provoace dispute vizavi de corelarea unei libertăți formale de alegere, care nu exclude greșeli și abuzuri, cu ceea ce este adevărat și demn de urmat. De ce ar trebui să tolerăm abuzurile? Oare nu ar fi mai eficient să le eradicăm? Cum se pot stabili granițele unor erori și abuzuri admisibile? Ce este un abuz în sfera viziunilor asupra lumii? Oare au dreptul unii oameni să controleze viziunile asupra lumii ale altor oameni? Aceste întrebări au început să preocupe filozofii și savanții din domeniul dreptului epocii noi, în special, la sfârșitul secolului al XIX-lea  – începutul secolului al XX-lea. [1]

În prezent, în condițiile triumfului ideilor democratice și liberale în știința dreptului celor mai dezvoltate țări ale lumii și existenței subiectelor care în gândirea savanților dreptului contemporan – inclusiv și a celor din Republica Moldova –  par a fi mai importante, cercetarea subiectului libertății de conștiință se prezintă a fi mai puțin actuală și chiar lipsită de importanță. Totuși, încercăm să prefigurăm perspectivele dezvoltării proceselor sociale în derulare, întrucât realitățile actuale ne fac să presupunem că epoca democrației, liberalismului, pluralismului și toleranței a intrat într-o fază de criză. Situația dată este determinată de unele procese regionale și globale de interacțiune culturală, economică și politică, precum și de unele schimbări demografice semnificative care, până nu demult,  erau greu de imaginat. Este vorba despre infiltrarea și chiar replantarea culturilor asiatice și musulmane pe terenul social al Europei Occidentale, fenomene provocate de migrații masive. 

Se crede că anume datorită răspândirii pe terenul comunitar a ideologiilor ateiste și a altor religii decât tradiționalul creștinism, practicarea celui din urmă, chiar și prin purtarea unor simboluri de cult,  este catalogată câteodată ca fiind o sfidare a valorilor de toleranță și încălcarea egalității. Astfel,  a devenit scandalos cazul, când în anul 2012 în Marea Britanie Ministerul Regatului Unit al Egalităților a cerut avocaților guvernului să se opună dreptului angajaților creștini de a purta cruciulița. [2] Acțiunile în justiție intentate la solicitarea cetățenilor care au fost nemulțumiți de o astfel de îngrădire au parcurs toate treptele posibile ale justiției britanice, au fost respinse de ea, problema în cauză ajungând a fi obiectul examinării Curții Europene a Drepturilor Omului. 

Nu în ultimul rând, lipsa ordinii sociale pe motive religioase este determinată și de problemele ripostării guvernanților și mediului social al unor state din Orientul Apropiat penetrării creștinismului pe teritoriul acestora. Ripostele în cauză se disting, în ultimul timp, prin agresiune, persecuții și acte de violență îndreptate împotriva creștinilor, inclusiv celor nou-convertiți prin abandonarea islamului. Astfel, a devenit foarte cunoscut cazul recentei condamnări la moarte prin spânzurare a unei cetățene a Sudanului pe motiv că aceasta a refuzat să treacă la islamism. Potrivit  Amnesty International, condamnata a fost crescută în religia ortodoxă, credința mamei sale, în timp ce tatăl său, musulman, a lipsit în perioada copilăriei sale. [3]

Datorită coexistenței în diferite țări ale lumii a unor medii sociale purtătoare de diverse credințe și înregistrării periodice a unor atitudini ostile a unei religii față de alta, a apărut necesitatea de a crea un mecanism de protecție a personalității și unor grupuri de oameni ce împărtășesc aceeași paradigmă confesională împotriva abuzurilor altor grupuri de oameni care nu au aceleași viziuni. Astfel, libertatea conștiinței, fiind una dintre primele garanții istorice ale unui stat de drept, revine în actualitate datorită realităților prezente de confruntare a valorilor spirituale și necesității menținerii păcii sociale și ordinii publice. Atingerea acestui deziderat îi reclamă statului crearea unui cadru legal care îi acordă persoanei posibilitatea de a crede în ceva și de a-și manifesta în viața cotidiană valorile sale spirituale, astfel încât să nu fie lezate și profanate drepturile și sentimentele unui alt individ, cel puțin, prin neadmiterea actelor de violență și prin neimpunerea îngrădirilor nejustificate și disproporționate. Întrucât nu toate credințele se deosebesc prin toleranță sau neagresiune împotriva omului, atingerea acestui obiectiv pare a fi adesea extrem de complicată. 

Cu siguranță, menținerea păcii și toleranței relative ale credințelor pe teritoriul Republicii Moldova poate fi adusă drept argument pentru evitarea cercetării temei date pe scară largă. Considerăm însă că pacea aceasta este una aparentă,  întrucât se atestă indicii indubitabile privind existența confruntărilor ideologice legate de libertatea de conștiință. Întru probarea tezei date, merită a fi amintite actele de vandalism comise în trecutul apropiat la Chișinău de către reprezentații unei mișcări religioase ce se declară ortodoxă împotriva celebrării unei sărbători evreiești (răsturnarea minorei). [4]

Așadar, se prezintă a fi justificată acordarea unei atenții speciale corespunderii legislației naționale scopului de  menținere a unui mediu pașnic în condițiile coexistenței în Republica Moldova a diferitor credințe.

O altă problemă care se prezintă a fi actuală atât pentru juriștii moldoveni, cit și pentru cei străini,  este problema asigurării unei terminologii juridice unificate care vizează garanția libertății de conștiință sau, cel puțin, a creării unui sistem de corelare a termenilor cuprinși în Constituția Republicii Moldova și alte acte normative naționale cu cei din tratatele internaționale cu vocație mondială sau europeană. Astfel, se urmărește obiectivul de corelare reciprocă  a sintagmelor “libertatea de conștiință”, “libertatea religiei” și “libertatea viziunilor asupra lumii”.

Nu în ultimul rând, reprezintă un interes deosebit cercetarea corespunderii legislației Republicii Moldova  – în primul rând, a Constituției – a necesităților societății moldovenești, precum urmărirea evoluției conceptului libertății de conștiință de la primele idei despre libertatea credinței până la aceea care se declară  astăzi a fi o libertate fundamentală a omului, garantată de tratate internaționale și constituțiile multor țări ale lumii. 

Accesați Partea II – Istoricul reglementării libertății conștiinței.