Despre lumina focului haric de la Ierusalim

Întrebare:

Am fost în ţară de Sfintele Paşti şi am avut bucuria de a participa la slujba prohodului la Patriarhia Română la Bucureşti şi de înviere am fost la  Mănăstirea Sinaia. Cu prilejul Paştelui patriarhul Daniel a rostit o predică televizată pe Trinitas TV în care a afirmat  că de înviere vom primi lumină de la Sfântul Mormânt de la Ierusalim şi că această lumină este de natură necunoscută care se aprinde pur şi simplu la Sfântul Mormânt fără explicaţii ştiinţifice, prin puterea lui Dumnezeu. Ce credeţi despre acest aspect? Dacă este într-adevăr aşa, de ce Biserica Creştină nu foloseşte acest lucru ca o dovadă clară a existenţei lui Dumnezeu pentru a-i convinge pe necredincioşi să se nască din nou? Dacă, însă, nu este aşa, de ce se răspândeşte acest lucru senzaţional printre creştini, cu ce scop? După mine adevărata lumină vine din credinţa adevărată în Dumnezeul cel întreit ca persoană.

Părerile oamenilor despre focul haric din Ierusalim sunt împărţite: unii cred că este o minune divină care se repetă în fiecare an la Paşte iar alţii au încercat să dea explicaţii ştiinţifice la ceea ce se întâmplă acolo. Dumnezeul nostru este Dumnezeul minunilor şi este în stare să facă minuni şi semne mult mai mari ca acestea.

Scripturile spun că dacă oamenii nu cred ce este scris în Sfintele Scripturi, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva dintre cei morţi şi deci, nu vor crede în Dumnezeu nici când vor vedea cele mai mari minuni. Ei totdeauna vor căuta să explice lucrurile altfel, “ştiinţific”, sau mai ştiu cum.

Credinţa noastră în Dumnezeu trebuie să fie întemeiată pe adevărul Sfintelor Scripturi care sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi nu pe minuni, sau pe sentimente sau, mai ştiu, pe orice alte lucruri.

Lumina creştinilor este însuşi Domnul Isus, aşa cum a spus El însuşi:

„Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)

Să căutăm să-L cunoaştem pe El aşa cum este prezentat în Sfintele Scripturi, să-L primim în inimile noastre şi să trăim în deplină ascultare de poruncile Lui, aşa cum sunt ele scrise în Biblie.