Fii un bun ostaş al lui Hristos

În a II Epistolă către Timotei, apostolul Pavel scrie către ucenicului său iubit astfel: “Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.” (II Timotei 2:3-4) Acesta este şi motto-ul conferinţei naţionale de misiune care se desfăşoară acum la Vadul-lui-Vodă. Sunt şi eu invitat să împărtăşesc un mesaj din Cuvântul lui Dumnezeu şi am hotărât să pun acest mesaj şi pe pagina de internet, ca astfel să le pot sluji şi celor ce nu au posibilitatea să fie la conferinţa de misiune. Deci, iată care sunt lucrurile care îl descriu pe un bun ostaş al lui Hristos.

1. Un bun ostaş al lui Hristos suferă împreună cu camarazii

Termenii militari sunt folosiţi des în Noul Testament şi mai ales în epistolele lui Pavel, care de multe ori îi numeşte pe colaboratorii lui în evanghelie “tovarăşi de luptă”. Cu părere de rău, mai puţini creştini şi chiar lucrători în evanghelie sunt în zilele de azi conştienţi că suntem încadraţi într-un război spiritual care necesită din partea noastră a tuturor o atitudine de ostaş. Un ostaş cu atitudine corectă înţelege că trebuie să împărtăşească aceleaşi suferinţe cu tovarăşii săi de luptă. Apostolul Pavel a scris această a două epistolă către Timotei pe când se afla în temniţă şi scria astfel: “Ştii că cei din Asia toţi m-au părăsit; între alţii şi Figel şi Ermogen.” (II Timotei 1:15) Din context este absolut clar că aceşti oameni erau cu el într-o echipă, făceau aceiaşi lucrare, dar la momentul cînd a ajuns în închisoare, l-au părăsit. Ei nu au fost în stare şi nu şi-au asumat responsabilitatea să împărtăşească suferinţele lui Pavel pentru timpul cât el se află în lanţuri. Lucrul deja devenise destul de cunoscut, dar Pavel spune cu mirare despre Figel şi Ermogen, ceia ce ne face să înţelegem că nu s-a aşteptat de la ei nici odată să procedeze în felul acesta. De altfel, nu întâmplător spune proverbul că prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte. Nu au fost însă toţi tovarăşii de luptă a lui Pavel astfel. Apostolul scrie în continuare: “Domnul să-şi verse îndurarea peste casa (familia) lui Onisifor; căci de mult ori m-a mângâiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. Nu numai atât, dar, când a fost la Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit. Dea Domnul să capete îndurare de la Domnul “în ziua aceia”. Tu ştii foarte bine cât ajutor mi-a dat el în Efes.” (II Timotei 1:16-18) Nu este interesant?.. Cei care erau cu Pavel, în momentul greu l-au părăsit, şi cel care era departe, a alergat şi a sărit repede în ajutor şi nu l-a părăsit. Ce fel de om eşti tu? Cum procedezi cu tovarăşii tăi de lucru când ei sunt în suferinţă? Cei din Asia, împreună cu Figel şi Ermogen, l-au părăsit pe Pavel, Onisifor a venit, se pare că tocmai de la Efes ca să-l găsească la Roma şi să-l mângâie şi încurajeze. Vrei să ştii cum au procedat cei din Roma? Iată ce spune Pavel: “La întâiul meu răspuns de apărare (în faţa judecăţii), nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta. (II Timotei 4:16) Poţi să-ţi închipui cum s-a simţit Pavel în acea situaţie? Nu fi fricos şi nici indiferent. Sai în ajutorul fratelui tău când se află în suferinţă. Iar dacă alţii te părăsesc şi nu-ţi vin în ajutor, nu le ţine în socoteală lucrul acesta.

2. Un bun ostaş al lui Hristos, nu se încurcă cu treburile vieţii

Ca să înţelegem mai bine ce vrea să spună Cuvântul lui Dumnezeu aici, vreau să privim la un pasaj din Epistola lui Pavel către Filipeni, unde apostolul scrie despre ucenicul său Timotei astfel: “Nădăjduiesc, în Domnul Isus, să vă trimit în curând pe Timotei, ca să fiu şi eu cu inimă bună când o sa am ştiri despre voi. Căci, n-am pe nimeni, care să-mi împărtăşească simţirile ca el, şi să se îngrijească într-adevăr de starea voastră.” (Filipeni 2:19-20) Atenţie, acum, în versetul care urmează, Pavel explică ce înesamnă să te încurci sau nu cu treburile vieţii când scrie: “Cei drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos.” (Filipeni 2:21) Atunci când cineva umblă după foloasele lui şi nu după ale lui Isus Hristos, un astfel de om se încurcă cu treburile vieţii şi nu mai poate fi un bun ostaş al lui Hristos. Pavel spune că cei mai mulţi creştini care sunt chemaşi să fie ostaşi ai lui Isus Hristos, în vremea aceia, umblau după foloasele lor. Chiar foloseşte aici o hiperbolă apostolul când spune în mod intenţionat cuvântul “toţi” ca să arată că majoritatea covârşitoare aveau o astfel de motivaţie. Lucrurule nu s-au schimbat prea mult. Aşa este şi azi, poate chiar mai rău încă. Timotei a fost un bun ostaş care nu s-a încurat cu treburile vieţii pentru că nu a umblat după foloasele proprii ci după cele ale lui Hristos. De aceia Pavel a putut să le scrie în continuare creştinilor din oraşul Filipi “Ştiţi râvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, al ucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei.” (Filipeni 2:22) Uite la alergările şi eforturile tale unde sunt îndreptate, şi atunci vei înţelege a cui foloase cauţi mai mult – pe alte tale, sau pe cele ale lui Hristos. Nu cumva să te înşeli crezând că eşti un bun ostaş al lui Hristos în timp ce eşti încurcat peste cap cu treburile vieţii.

3. Un bun ostaş al lui Hristos vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste

Recent am privit filmul “Paralela 38″ despre războiul civil din Corea. Eroul princial al acestui film, în dorinţa lui de aşi salva fratele, face totul ca să placă comandantului şi să-şi poată trimite fratele acasă. În aceste eforturi ale lui a dat dovadă de un eroism şi curaj ieşit din comun, aşa că a ajuns erou naţional. Cu atât mai mult trebuie noi, creştinii, lucrătorii în evanghelie, că vrem să placem Celui ce ne-a înscris la oastea Lui. Un astfel de ostaş, totdeauna va privi ca şi onoare să meargă la cele mai grele de îndepliniti sarcini şi va face aceasta cu bucurie. Un astfel de ostaş a fost Epafrodit despre care a scris Pavel în aceiaşi epistola către Filipeni. Epafrodit a fost un bărbat viteaz din biserica Filipenilor. Atunci când creştinii din biserică au strâns şi au dorit să trimită un ajutor lui Pavel la Roma, Epafrodit s-a oferit să meargă pentru a duce acest ajutor. Pe drum a fost foarte bolnav, apoi s-a vindecat şi a slujit lui Pavel în Evanghelie, acolo la Roma. Acum, Pavel scrie: “Am socotit de trebuinţă să vă trimit pe Epafrodit, fratele şi tovarăşul meu de lucru şi de luptă, trimisul şi slujitorul vostru pentru nevoile mele. Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toţi; şi era foarte mâhnit, pentru că aflaserăţi că a fost bolnav. Ce-i drept, a fost bolnav, şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el, şi nu numai de el, ci şi de minte, ca să n-am întristare peste întristare. L-am trimis dar cu atât mai în grabă, ca să-l vedeţi şi să vă bucuraţi iarăi, şi să fiu şi eu mai puţin mâhnit. Primiţi-l deci în Domnul, cu toată bucuria; şi preţuiţi pe astfel de oameni. Căci, pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.” (Filipeni 2:25-30) Bărbatul acesta deosebit a vrut să placă lui Hristos care l-a chemat la oaste şi şi-a pus viaţa în joc, a fost foarte aproape de moarte, pentru lucrul lui Hristos. Eşti tu gata să-ţi pui viaţa în joc pentru lucrul lui Hristos? Eşti gata să mergi în cel mai greu loc şi să faci cel mai greu şi periculos lucru pentru Evanghelie. Numai aşa poţi fi un bun ostaş al lui Hristos.

Dumnezeu să ne ajute pe toţi să fim buni ostaşi ai lui Hristos, gata să suferim împreună cu alţii, căutând nu foloasele noastre ci pe cele ale lui Hristos şi ca să-i fim plăcuţi Lui, Domnului care ne-a înscris la oaste.

Articole recomandate: