Femeia păcătoasă din Luca 7:37-39 este Maria, sora lui Lazăr și a Martei?

Întrebare:

Studiind Evanghelia după Ioan capitolul 12:1-8 despre Maria, sora lui Lazăr și a Martei, mi-a apărut o întrebare. În celelalte trei evanghelii, la fel, găsim scris despre o femeie, a cărei nume nu este specificat, care a uns pe Domnul Isus cu mir foarte scump. În Luca 7:37-39 este scris că femeia, care L-a uns pe Domnul Isus cu mir, era o femeie păcătoasă. Întrebarea mea este: în toate patru evanghelii este descris unul și același eveniment? Să fie Maria, sora lui Lazăr și a Martei, femeia păcătoasă din casa fariseului, Simon leprosul? Nu prea se suprapun lucrurile și totuși sunt asemănări. Mă puteți ajuta, vă rog, să înțeleg care este adevărul?

Femeia păcătoasă din evanghelia după Luca

Textele de la Luca 7:37-39, Matei 26:6-13, Marcu 14:3-9 și Ioan 12:1-8 par a fi texte paralele și, reieșind de aici, mulți își fac concluzia că Maria, sora lui Lazăr și a Martei, a fost o femeie păcătoasă. Având în vedere că orice eveniment se desfășoară în timp și spațiu, este importantă determinarea locului și timpului când au loc evenimentele descrise în aceste patru texte. Aceasta ne ajută să înțelegem dacă este vorba despre un singur eveniment și dacă autorii au comis o greșeală, unii afirmând că mirul a fost turnat pe cap, alții afirmând că a fost turnat pe picioare. Urmărind detaliile din aceste texte, ne dăm seama că doar textele de la Matei și Marcu sunt paralele.

 

În Evanghelia după Ioan 12 nu se specifică în ce casă a fost masa, dar ni se specifică că a fost în Betania, iar în Evangheliile după Matei și Marcu se specifică că a fost în casa lui Simon leprosul, tot în Betania:

Cu şase zile înaintede Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo, I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului. (Ioan 12:1-3)

Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. (Matei 26:6-7)

Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. (Marcu 14:3)

În Ioan se spune că Iuda s-a arătat nemulțumit de risipa care a făcut-o femeia, iar în Marcu și Matei se spune că ucenicii s-au arătat nemulțumiți:

Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea* punga, lua el ce se punea în ea. (Ioan 12:4-6)

Ucenicilor le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta? Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, şi banii să se dea săracilor.” (Matei 26:8, 9)

Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. (Marcu 14:4, 5)

În plus, dacă ne uităm la începutul capitolelor (Matei 26:2 și Marcu 14:1) vedem că evenimentul descris în evangheliile după Matei și Marcu a avut loc cu două zile înainte de praznicul Paștelor, pe când evenimentul din Ioan a avut loc cu șase zile înainte de Paște, adică cu patru zile înainte de evenimentul descris în Evangheliile după Marcu și Matei:

După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: „Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!” (Matei 26:1, 2)

După două zile era Praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare. (Marcu 14:1)

Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. (Ioan 16:1)

Interesant că prima dată s-a revoltat doar Iuda și, în ciuda explicațiilor pe care le-a dat Domnul Isus lui Iuda când Maria, sora lui Lazăr și a Martei, a uns picioarele Domnului Isus, mai târziu toți ucenicii au avut necaz pe femeia care I-a uns capul Domnului Isus în casa lui Simon leprosul.

În ce privește textul din Luca 7:37-39, unde se vorbește despre o femeie păcătoasă, evenimentul are loc în Galilea (nu în Iudea – Betania fiind în Iudea). La începutul capitolului 7 este scris că Domnul Isus este în Capernaum și apoi în versetul 11 El merge spre o cetate numită Nain:

După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum. … În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. … (Luca 7:1, 11)

Evenimentul se desfășoară în casa unui fariseu Simon; nu se spune că gazda era Simon leprosul:

Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” (Luca 7:36-40)

Din Matei 26:6 știm că Simon leprosul era în Betania, Iudea:

Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,…

Apoi, acest eveniment a avut loc la începutul lucrării Domnului Isus, pe când Ioan Botezătorul era încă în viață (Luca 7:18-23) și înainte ca Domnul Isus să trimită pe cei 12 doi câte doi la lucrare (cap. 10):

Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri. Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’” Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.” (Luca 7:18-23)

După aceea, Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El. (Luca 10:1)

Deci, în aceste patru texte sunt descrise trei evenimente diferite și doar textele din Matei 26 și Marcu 14 sunt texte paralele, care descriu același eveniment. Având în vedere că evenimentele descrise în Ioan 12 și Luca 7 sunt evenimente diferite, nu putem afirma că Maria, sora lui Lazăr și a Martei din Betania a fost femeia păcătoasă despre care găsim scris în Evanghelia după Luca capitolul 7.

Articole recomandate: