Cum se interpretează 1 Timotei 3:11 sau despre hirotonia femeilor la slujba diaconiei?

Întrebare:

Cum se interpretează  totuși 1 Timotei 3:11?

Ca să înţelegem mai bine la ce se referă textul este bine să-l citim în contextul lui.

Contextul

În capitolul 3 al Epistolei I către Timotei, Apostolul Pavel îi dă instrucţiuni destinatarului cum să ordineze oamenii la slujirea de episcop şi diacon în Biserică şi scrie astfel:

Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.” Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav, ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat. Trebuie cercetaţi întâi, şi, numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus. (1 Timotei 3:1-13)

Întrebarea care se ridică în mintea cititorului este: La ce femei se referă apostolul în versetul 11? Sunt acestea soţiile celor care sunt aleşi în slujba de diaconi, sau sunt femei care pot fi alese în slujba diaconiei?

Versiunea I – Soţiile diaconilor

Fără îndoială că atât soţiile diaconilor cât şi cele ale episcopilor, prezbiterilor, pastorilor şi altor slujitori în Evanghelie trebuie să aibă calităţi înalte duhovniceşti. Altfel, ele vor pune o pată pe slujba soţilor lor în Biserică şi vor discredita mesajul predicat de soţii lor şi de Biserica întreagă. Pasajul acesta, poate fi aplicat soţiilor diaconilor şi a celorlalţi slujitori ai Bisericii, dar, cred eu, că el se aplică în primul rând femeilor care sunt alese în slujba de diaconi şi iată de ce?

Versiunea II – Femei diaconiţe

Încă la începutul acestui pasaj, Apostolul Pavel a făcut referinţă la soţia slujitorului când a zis că acesta trebuie să fie “bărbatul unei singure neveste”. Cred că acolo era cel mai potrivit să spună care sunt cerinţele faţă de calităţile caracterului soţiei slujitorului.

Un alt argument este că Apostolul ar fi putut specifica clar că se referă la calităţile soţiei slujitorului tot aşa cum s-a referit specific la comportamentul copiilor.

Argumentul cel mai mare îl avem în Epistola Apostolului Pavel către Romani unde este scris astfel:

Vă dau în grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiţa Bisericii din Chencrea; s-o primiţi în Domnul, într-un chip vrednic de sfinţi, şi s-o ajutaţi în orice ar avea trebuinţă de voi; căci şi ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie. (Romani 16:1-2)

Din acest pasaj este absolut clar că Fivi era femeie, soră în Hristos şi slujea în calitate de diaconiţă a Bisericii din Chencrea. (Apropo, Chencrea este un port al oraşului Corint) Se pare că Pavel a trimis Epistola către Romani prin Fivi. Mai spune despre ea că s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi lui Pavel. De aceea, el cere creştinilor din Roma să o primească într-un chip vrednic de sfinţi şi s-o ajute în orice va avea ea trebuinţă.

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi, bărbaţi sau femei, care chemăm Numele lui Hristos, să slujim cu pasiune  şi dedicare în Evanghelie ca cea pe care au arătat-o oameni ca Apostolul Pavel şi diaconiţa Fivi.