Expresii și frazeologisme biblice (3)

În ultimele două articole, am selectat unele dintre cele mai originale și uzuale expresii și frazeologisme biblice. Au fost scrise dicționare ample care conțin astfel de expresii, iar multe dintre ele au condiționat scrierea unor opere literare de valoare. Astăzi vom prezenta ultimul set de frazeologisme biblice. Influența Bibliei asupra operelor literare susține îndemnul de a o citi, iar conținutul ei constituie o sursă de îmbogățire atât spirituală, cât și culturală.  

 

1. „A spune (a şti) ceva ca pe Tatăl Nostru”

Această expresie înseamnă „a recita (a cunoaşte) ceva pe de rost”. În rugăciunea „Tatăl Nostru”, Isus îi îndeamnă pe ucenicii Lui să aibă cu Dumnezeu o relaţie similară cu a Sa, numindu-L „Abba”, adică „Tată” în aramaică. Singura rugăciune provenită de la Isus Însuşi, „Tatăl Nostru” (Pater Noster, în latină) mai este numită şi „Rugăciunea Domnească”, în sensul de „Rugăciunea Domnului”. (Matei 6:9-13) 

 

2. „Toate îşi au vremea lor” 

Expresia este întâlnită în cartea Eclesiastul. Fiecare moment din viaţa omului îşi are timpul său: al naşterii, al morţii, al construirii şi al distrugerii. Alt sens – „vine rândul la toate”.  

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei. […]  

Îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei; căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei.” (Eclesiastul 3:1-2, 5-7) 

 

3. „Ce am scris, rămâne scris!” 

 Acest frazeologism se foloseşte în legătură cu o hotărâre categorică, cu o rezoluţie, asupra căreia semnatarul înţelege să nu mai revină, o hotărâre irevocabilă.   

După condamnarea la moarte a lui Isus Hristos, Pilat din Pont, guvernatorul Iudeii, a scris o inscripţie pe care a pus-o pe cruce: „INRI” – „Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum” (Isus Nazariteanul Regele Iudeilor), în limbile: ebraică, latină şi greacă. Arhiereii iudeilor au vrut să-l corecteze pe Pilat, spunându-i să nu scrie „Regele Iudeilor”, ci că a spus „Sunt Regele Iudeilor”. Răspunsul acestuia a fost „Quod scripsi, scripsi” (Ce am scris, am scris). 

„Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: «Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor». Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: «Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor”.» «Ce am scris, am scris», a răspuns Pilat.” (Ioan 19:19-22) 

 

4. „Suferinţele lui Iov” 

Expresia desemnează o serie de probe grele, însoţite de mari pierderi şi dureri a căror cauză pare de neînţeles, dar care nu reuşesc să învingă credinţa, ideile și convingerile. Aceste trei cuvinte au atât de multă intensitate emoțională, încât au devenit titlu de roman. 

Apogeul durerii lui Iov îl vedem în capitolul 1, când Iov pierde totul într-o singură zi. Replica memorabilă a sa apare la sfârșitul capitolului. 

„Atunci, Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat şi a zis: «Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!» În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.” 

(Iov 1:20-22) 

 

5. „Ţap ispăşitor” 

 Sintagma se foloseşte la adresa unei persoane desemnată de societate sau de un grup să fie vinovatul care trebuie condamnat în locul adevăraţilor vinovaţi, cel care plăteşte pentru alţii.  „A găsi (un) ţap ispăşitor” este o expresie care se foloseşte frecvent pentru a desemna o persoană căreia i se atribuie acuzaţii reale sau imaginare şi care suportă consecinţe grave, absolvindu-i astfel pe alţii, mai mult sau mai puţin implicaţi în situaţiile incriminate. 

„Să ia de la adunarea copiilor lui Israel doi ţapi pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea-de-tot. Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii. Aaron să arunce sorţii pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul şi un sorţ pentru Azazel. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul şi să-l aducă jertfă de ispăşire. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel.” (Levitic 16:5-l0) 

 

6. „Oaie rătăcită” 

 Această expresie, oarecum ieșită din uz, se foloseşte astăzi mai ales cu o conotaţie ironică, în legătură cu orice formă de abatere. 

„Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită? Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.”

(Matei 18:12-13) 

 

7. „Morminte văruite” 

Expresia „morminte văruite” semnifică o aparenţă înşelătoare și a trecut în vorbirea curentă, păstrându-şi toată forţa. 

„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie. Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.” (Matei 23:27-28) 

 

8. „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte” 

Această formulă, care rezumă legea talionului, înseamnă să te răzbuni pe măsura nedreptăţii care ţi s-a făcut. Astăzi, această pedeapsă nu mai există la niciun popor civilizat. Sensul literar al expresiei semnifică o sancţiune pe care o aplici cuiva în acelaşi mod în care a înţeles şi el să ţi-o aplice. 

„Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă pusă de bărbatul femeii şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar, dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.” (Exodul 21:22-25) 

Cu acest articol, încheiem seria de expresii și frazeologisme biblice. Data viitoare, vom aduce exemple de câteva verbe care creează dileme la conjugare.