Întrebare: De ce unii spun că evenimentele în cartea Apocalipsa sunt prezentate în ordine cronologică? Eu înțeleg că cartea Apocalipsa este scrisă în așa fel încît trebuie citită atent și trebuie făcute legăturile la distanță și de câteva capitole. De exemplu: sfîrșitul este descris în mai multe ipostaze, succint, (ultima pecete cap. 8:1, ultima trambiță cap. 11:15), urmând ca în Apocalipsa capitolele 17 la 20 să se descrie în detaliu cum stau lucrurile.
Cei mai mulți teologi sunt de părerea că evenimentele în cartea Apocalipsa sunt prezentate în ordine cronologică. Puțini sunt cei care împărtășesc părerea că evenimentele în cartea Apocalipsa nu sunt prezentate în ordine cronologică și aceasta din cauza că unele urgii se repetă la peceți, trâmbițe și potire (așa cum ar fi transformarea apei în sânge, cutremure de pământ, grindină și multe altele. Ei consideră că pecețile, trâmbițele și potirele prezintă aceleași evenimente din diferite puncte de vedere. De exemplu, cum a fost prezentat în acest comentariu: pecetea a șaptea, trâmbița a șaptea și potirul al șaptelea descriu sfârșitul lumii (chiar dacă niciunul din ele nu descriu sfârșitul lumii). Totuși, făcând doar o observare atentă a cărții Apocalipsa, devine foarte evident că evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică, chiar dacă unele segmente, cum ar fi capitolele 12 la 14, sunt mai dificil de înțeles, fiindcă ele prezintă contextul evenimentelor legate de trâmbița a șaptea (Apocalpsa 11:15).
Să urmărim doar câteva argumente care dovedesc că cartea Apocalipsa prezintă evenimentele în ordine cronologică.
Domnul Isus îi dă indicații lui Ioan să scrie lucrurile în ordine cronologică
Din primul capitol Domnul Isus îi dă indicații lui Ioan să prezinte lucrurile în ordine cronologică:
Scrie dar lucrurile, pe cari le-ai văzut, lucrurile cari sînt și cele cari au să fie după ele. (Apocalipsa 1:19)
Deci, Ioan trebuia să scrie trei lucruri:
1. lucrurile pe care le-a văzut
Acestea le găsim scrise în primul capitol:
„M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Și cînd m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur…” ( Apocalipsa 1:12-…)
2. lucrurile care sunt
Acestea le găsim scrise în capitolele 2 și 3, care descriu Biserica. Știm că acestea sunt lucrurile „care sunt”, fiindcă capitolul 4 începe cu îndemnul „Suie-te aici, și-ți voi arăta ce are să se întîmple după aceste lucruri!” (Apoc. 4:1b). Aceasta înseamnă că cele descrise, începând cu capitolul 4, se vor întâmpla după ce se vor sfârși cele scrise în capitolele 1 la 3 în care găsim scris despre biserică. Ceea ce înseamnă că evenimentele descrise începând cu capitolul 4 vor avea loc după înălțarea Bisericii la cer: începând cu capitolul patru, Biserica nu o întâlnim decât în cer (Apoc. 7:9-17 și Apoc. 19) și, apoi, pe pământul nou. (Apoc. 21-20)
3. lucrurile cari au să fie după ele
… adică după cele descrise în capitolele 2 și 3. Aceasta dovedește încă o dată că cele descrise începând cu capitolul 4 sunt lucruri care vor avea loc după ce se va împlini vremea Neamurilor, adică descriu a șaptezecea săptămână rânduită de Dumnezeu pentru poporul Israel și pentru Ierusalim. (Daniel 9:24-27)
Intensitatea urgiilor este în creștere de la peceți la trâmbițe și apoi la potire
În general, la trâmbițe se întâmplă multe urgii care se întâmplă și la potire, doar că intensitatea urgiilor la potire este mai mare comparativ cu urgiile legate de trâmbițe. De exemplu:
- La trâmbița a doua „o treime din mare s-a făcut sânge și 1/3 din făpturile, care erau în mare și aveau viață au murit și 1/3 din corăbii au pierit”, iar la potirul al doilea “toată marea s-a făcut sânge ca sângele unui om mort și a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare.”
- La trâmbița a treia „din cer a căzut o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a 1/3 din râuri și peste izvoarele apelor. Steaua se chema Pelin: 1/3 din ape s-au prefăcut în pelin și mulți oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare.”, iar la potirul al treilea toate apele dulci s-au făcut sânge: “Al treilea a vărsat potirul lui în rîuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au făcut sînge.”
- La trâmbița a patra “a fost lovită 1/3 din soare, lună și stele pentru ca 1/3 din ele să fie întunecată, ziua să-și piardă 1/3 din lumina ei și noaptea deasemenea”, iar la potirul al patrulea dimpotrivă “Soarelelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit Numele Domnului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit.”
Deci, nu poate fi vorba despre un paralelism între peceți, trâmbițe și potire: intensitatea urgiilor este diferită și ceea ce se întâmplă la peceți, trâmbițe și potire, nu se completează unele pe altele, ci sunt evenimente care se desfășoară în diferite perioade de timp.
Când este ruptă pecetea a șaptea, cei șapte îngeri primesc șapte trâmbițe și se pregătesc să sune din ele
Unul din cele mai evidente dovezi, că evenimentele în cartea Apocalipsa sunt prezentate în ordine cronologică este faptul că numai la pecetea a șaptea cei șapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu, au primit șapte trâmbițe și ei s-au pregătit să sune din ele. Evident că ei nu au putut să sune din ele înainte ca să le fi primit.
Cînd a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. Și am văzut pe cei șapte îngeri, cari stau înaintea lui Dumnezeu; și li s-au dat șapte trîmbițe. … Și cei șapte îngeri, cari aveau cele șapte trîmbițe, s-au pregătit să sune din ele. (Apocalipsa 8:1, … 6)
Mânia lui Dumnezeu începe cu trâmbița a șaptea și se sfârșește cu cele șapte potire
La Apocalipsa 11:18, când a sunat trâmbița a șaptea, se anunță în cer că a venit mânia lui Dumnezeu:
Îngerul, al șaptelea a sunat din trîmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, cari ziceau: “Împărăția lumii a trecut în mînile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor”. Și cei douăzeci și patru de bătrîni, cari stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu fețele la pămînt, și s-au închinat lui Dumnezeu, și au zis: “Îți mulțămim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care ești și care erai și care vii, că ai pus mîna pe puterea Ta cea mare, și ai început să împărățești. Neamurile se mîniaseră, dar a venit mînia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morți, să răsplătești pe robii Tăi prooroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să prăpădești pe cei ce prăpădesc pămîntul!” (Apocalipsa 11:15-18)
Iar la Apocalipsa 15:7 scrie că celor șapte îngeri, care au ieșit din Templul lui Dumnezeu din cer, li s-au dat șapte potire de aur, pline de mînia lui Dumnezeu:
Și din Templu au ieșit cei șapte îngeri, cari țineau cele șapte urgii. Erau îmbrăcați în in curat, strălucitor, și erau încinși împrejurul pieptului cu brîie de aur. Și una din cele patru făpturi vii a dat celor șapte îngeri șapte potire de aur, pline de mînia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor. Și Templul s-a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu și a puterii Lui. Și nimeni nu putea să intre în Templu, pînă se vor sfîrși cele șapte urgii ale celor șapte îngeri. (Apocalipsa 11:6-8)
și la Apocalipsa 15:1 scrie că anume cu aceste urgii s-a sfârșit mânia lui Dumnezeu.
Apoi am văzut în cer un alt semn mare și minunat: șapte îngeri, cari aveau șapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s- a isprăvit mînia lui Dumnezeu. (Apocalipsa 15:1)
Deci, mânia lui Dumnezeu începe cu trâmbița a șaptea și se termină cu cele șapte potire.
Cred că aceste argumente sunt suficiente pentru a dovedi că evenimentele din cartea Apocalipsa sunt prezentate în ordine cronologică, chiar dacă ar mai fi multe alte argumente.
Vreau să vă recomand să studiați cursurile profetice de studiu biblic inductiv din seria “Învățătură peste învățătură” Apocalipsa în patru părți și Daniel. Studenților Institutului de studiu biblic inductiv le recomand să studieze cursul Daniel la sesiunea “Istoria poporului Israel”, care se va desfășura la Chișinău în perioada 14-26 noiembrie 2016.