Împărăția de o mie de ani: evenimente premărgătoare

evenimente dinainte de Împărăția de o mie de aniPentru că au apărut multe întrebări legate de Împărăția de o mie de ani, am hotărât să scriu mai multe articole în care să prezint pe rând diferite aspecte legate de Împărăția de o mie de ani. Să începem cu evenimentele premărgătoare Împărăției de o mie de ani.

Am văzut că în Împărăția de o mie de ani toți sfinții (Biserica, biruitorii fiarei) vor împărăți împreună cu Hristos pe pământ și vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Isus Hristos. Despre ei se spune că moartea a doua nu are nici o putere asupra lor. Apare întrebarea: peste cine vor împărăți ei?

Ne va ajuta să primim răspuns la această întrebare, înțelegerea evenimentelor premărgătoare instaurării Împărăției de o mie ani.

Pentru început să vedem ce informație ne poate furniza în acest sens cartea Apocalipsa. Vă reamintesc că, spre deosebire de alte cărți profetice, carțile Daniel și Apocalipsa ne prezintă evenimentele în ordine cronologică. Să începem cu evenimentele legate de sfârșitul ultimului război dinainte de instaurarea Împărăției de o mie de ani.

1. Pregătirea pentru ultima bătălie, care va avea loc la Armaghedon (câmpia Meghido din nord-vestul Israelului).

Pe de o parte, este pregătită calea împăraților care vor veni de la răsărit, iar pe de altă parte, trei duhuri necurate strâng pe împărații pământului la Armaghedon:

Al şaselea a vărsat potirul lui peste rîul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, cari au să vină din Răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu nişte broaşte. Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, şi cari se duc la împăraţii pămîntului întreg, ca să-i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic… Duhurile cele rele i- au strîns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. (Apocalipsa 16:12-14, 16)

2. Cataclisme naturale nemaipomenite

După aceste cataclisme, s-ar părea, că nu ar mai fi posibil să mai supraviețuiască cineva:

Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea:,, S-a isprăvit! Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa de tare, cum, de cînd este omul pe pămînt, n-a fost un cutremur aşa de mare. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui. Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit. O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentrucă această urgie era foarte mare. (Apocalipsa 16:17-21)

Vreau să menționez că un talant face aproximativ 35 kg!

3. Judecata și nimicirea Babilonului.

În mijlocul calamităților Dumnezeu își amintește să de Babilonul cel mare (care la vreamea sfârșitului va fi cetatea sau orașul care va deține poziția de centru politic, administrativ, economic, religios și cultural) ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui:

Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să- i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui. (Apocalipsa 16:19b)

Capitolele 17 și 18 descriu judecata și nimicirea Babilonului, iar capitolul 19 începe cu aceea că în ceruri se aduce slavă lui Dumenzeu pentru că a judecat Babilonul:

După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea:,, Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentru că judecăţile Lui sînt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei. Şi au zis a doua oară:,, Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor! (Apocalipsa19:1-3)

4. În cer este anunțată nunta Mielului:

Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea:,, Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat. – (Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.) (Apocalipsa 19:6-8)

5. A doua venire a Domnului Isus pe pământ:

După ce a fost anunțată nunta Mielului, Ioan scrie că a văzut cerul deschis și pe Cineva, care după descriere este Domnul Isus, care coboară din cer pe pământ, urmat de oștirile cerești:

Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă,, Cel credincios şi,, Cel adevărat , şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decît numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este:,, Cuvîntul lui Dumnezeu. Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. (Apocalipsa 19:11-15)

La venirea Sa Domnul Isus va veni în locul unde au fost adunați pentru război împărații pământului, și anume la Armaghedon, cum am văzut la Apocalipsa 16:16. Fiara și prorocul mincinos vor fi prinși și aruncați de vii în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, iar ceilalți împărați și oștirile lor au fost uciși cu sabia care ieșea din gura Domnului Isus:

Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului:,, Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari! Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pămîntului şi oştile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor. (Apocalipsa 19:17-21)

Pentru a înțelege mai bine cine, afară de sfinți, vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, să analizăm alte  două texte care aruncă mai multă lumină asupra a ceea ce se va întâmpla cu neamurile adunate la Armaghedon: Daniel 7:9-14, 17-18 și  Matei 25:30-42. În aceste texte se vorbește despre o judecată care are să aibă loc la venirea Fiului Omului ca și Împărat. Din textul de la Daniel aflăm că în împărăția de o mie de ani vor intra primele trei împărății care aveau să asuprească pe Israel pe parcursul anilor: Babilonul, Medo-Persia și Grecia. Aceste împărății vor fi dezbrăcate de puterea lor, dar li se va da o lungire a vieții până la o vreme și un ceas anume (potrivit cu Apocalipsa 20 – pentru o mie de ani), iar a patra împărăție, din care  urmează să se ridice antihristul (Împărăția Romei), va fi nimicită:

Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins. Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m-am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. Şi celelalte fiare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii pînă la o vreme şi un ceas anumit. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată…

De unde știm că este o judecată a neamurilor? Din interpretarea visului știm că cele patru fiare sunt patru împărății care, aveau să se ridice pe pământ:

,, Aceste patru fiare mari, sînt patru împăraţi, cari se vor ridica pe pămînt. Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpîni împărăţia în veci, din vecinicie în vecinicie. (Daniel 7:9-14, 17-18)

De la Matei 25:31-42 aflăm că la venirea Domnului Isus Neamurile vor fi judecate după felul cum s-au raportat la poporul Israel:

,, Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui:,,Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi Maţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ,,Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut? Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine? Drept răspuns, Împăratul le va zice:, Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut. Apoi va zice celor dela stînga Lui:, Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine. Atunci Îi vor răspunde şi ei:, Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit? Şi El, drept răspuns, le va zice:,, Adevărat vă spun că, oridecîteori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut. Şi aceştia vor merge în pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa vecinică. (Matei 25:31-46).

De aici vedem că în Împărăția de o mie de ani vor intra împărățiile (statele) care, la momentul venirii Domnului Isus a doua oară pe pământ, se vor purta bine cu Israel.

6. Legarea diavolului în Adânc pentru o mie de ani, ca să nu înșele Neamurile:

Apoi am văzut pogorîndu-se din cer un înger, care ţinea în mînă cheia Adîncului şi un lanţ mare. El a pus mîna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, pînă se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme. (Apocalipsa 20:1-3)

7.  Judecata înaintea mai multor scaune de domnie

Cei judecați sunt îndreptățiți, învie și împărățesc  cu Hristos o mie de ani:

Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celorce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celorce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, şi ale celorce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mînă. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat pînă nu s-au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere. Fericiţi şi sfinţi sînt ceice au parte de întîia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:4-6)

Ca și concluzie putem spune că în Împărăția de o mie de ani vor intra Neamurile, care la vremea sfârșitului, când Fiara va asupri pe Israel, se vor purta bine cu evreii. Acestea sunt Neamurile asupra cărora vor împărăți sfinții împreună cu Hristos. Biblia ne dă mai multe detalii despre Împărăția de o mie de ani, despre care voi scrie într-un alt articol.

Articole recomandate: