Eu nu sunt orbodox

Rascolind în al prostiei tezaur
Căutam cocioabe cu porţi de aur,
Chiar speram să găsesc ceva
În fiinţa mea de mucava.

Şi ce dacă eram în fruntea cetăţii?
Şi ce dacă ştiam înţelepciunea Torei?
Din două căi doar una-i cu adevărul botezului,
Eu nu vroiam să merg pe drumul orbodoxului!

Un crater încins şi un izvor rafinat
Aveam în faţa mea. M-am apropiat de crater
Crezând că-mi va arde tezaurul format.
O nu, vei arde tot! îmi şopti un psalm din cer.

Lacrima izvorului mi-a rupt cartonul trupesc,
Îndeplinind astfel Cuvântul ceresc,
Pentru a elimina elementul spaţiu-timp
De care suferim din când în când.

Gustaţi şi voi din lacrima izvorului,
Ca fiecare să-L cunoască,
Pentru că la moartea Lui
Îngerii cântau – Mulţi ani trăiască!