Este situația mondială prestabilită de bogații și puternicii acestei lumi?

Întrebare:

Zilele astea am urmărit un documentar american bun, zic eu numit,  “Zeitgeist-moving forward” si de acolo reiese clar, daca e adevărat, ca tot ce înseamnă situație politico-social-economico-financiara la nivel mondial este de fapt un scenariu prestabilit de oamenii bogați si puternici ai lumii. Un fel de comunism in care nu doar un dictator conduce ci mai mulți. Ați putea analiza din punct de vedere biblic regimurile de conducere, mai ales cele clasice-democratic versus dictatorial, capitalism versus comunism, cu plusuri si minusuri? Va mulțumesc anticipat si Doamne ajuta!

La introducerea filmului, cineva din spatele imaginilor povestește cum în copilărie bunica l-a învățat să joace “Monopoly” și că a devenit milos și a jucat până i-a luat bunicii sale ultimul dolar. Dar…, la urmă, când a câștigat totul, bunica i-a spus: “Trebuie să mai știi un lucru. Acum tot ce ai câștigat se întoarce înapoi în cutie”. Și mai spune vocea din spatele imaginilor: “Trebuie să înțelegi ce este cel mai important lucru?”

Cine stabilește regulile jocului?

Gândul m-a dus la o scrisoare lăsată de marele împărat Nebucadnețar al Babilonului pe paginile Sfintelor Scripturi. El a avut un vis în care i s-a arătat un copac foarte înalt în  mijlocul pământului. Vârful copacului se înălța până la cer și se vedea copacul de la marginile întregului pământ. Frunza era frumoasă și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările își făceau cuiburile acolo și orice făptură vie se hrănea din el. Dar, de odată, în același vis, s-a coborât din cer un străjer sfânt care a poruncit să fie tăiat copacul, rupte ramurile, scuturate frunzele, risipite roadele și fugărite toate animalele și păsările. Numai trunchiul a fost legat cu un lanț de fier și lăsat așa ca să fie udat de roua cerului și să fie la un loc cu fiarele și iarba de pe câmp. Și încheie Nebucadnețar relatarea despre visul său cu următoarea concluzie:

Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui Îi place şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!”  (Daniel 4:17)

Începi să vezi  CINE stabilește regulile jocului și cine pune înapoi toate lucrurile în cutie, indiferent dacă jucătorii respectă sau nu regulile stabilite?

Nebucadnețar a primit tâlcuirea acestui vis de la profetul Daniel care a zis:

„Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăi, şi tâlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi! Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare şi puternic, încât i se înălţa vârful până la ceruri şi se vedea de la toate capetele pământului; copacul acesta a cărui frunză era aşa de frumoasă şi care avea roade atât de multe, şi în care era hrană pentru toţi, sub care se adăposteau fiarele câmpului şi în ramurile căruia îşi făceau cuibul păsările cerului, eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a înălţat până la ceruri şi a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului. Împăratul a văzut pe un străjer sfânt coborându-se şi zicând: „Tăiaţi copacul şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să stea la un loc cu fiarele câmpului, până vor trece şapte vremuri peste el.” Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Preaînalt care se va împlini asupra domnului meu, împăratul. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea. Porunca, să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte stăpânirea Celui ce este în ceruri. De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!”  (Daniel 4:19-27)

Bine ar fi fost pentru Nebucadnețar să țină bine seama de sfatul lui Daniel ca să se smerească, să pună capăt păcatelor lui și să trăiască în neprihănire având milă de cei nenorociți ca să i se prelungească fericirea. Cu părere de rău, nu așa a fost pentru el. Au trecut doar 12 luni și pe când se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon, împăratul a luat cuvântul și a zis: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească , prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” Totul a fost până aici. Acum a intervenit Cel ce a stabilit regulile jocului și care a hotărât că lucrurile trebuiesc puse “înapoi la cutie”.

Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului, îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!” Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile, ca ghearele păsărilor.  (Daniel 4:32-33)

Cum vedeți, totul s-a schimbat foarte și foarte repede și i-a luat timp lui Nebucadnețar ca să-și facă concluziile necesare și ca să înțeleagă cine guvernează în acest univers.

După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”  (Daniel 4:34-35)

Auzim continuu că ori bancherii, ori liderii comuniști, ori masonii sunt factorul de decizie în lume și că totul se întâmplă așa cum doresc ei. Nicidecum. Să luăm seama și să credem concluziile la care a ajuns Nebucadnețar, unul din oameni care a fost ridicat cel mai sus în vremea sa și a spus că:

• Dumnezeu trăiește veșnic  ( toți cei mari sunt muritori)
• Stăpânirea lui Dumnezeu este veșnică (toate celelalte împărății au venit și au plecat. Cui îi venea să creadă că într-o zi va cădea Uniunea Sovietică? Dar ea a căzut și încă s-a distrus din interior…)
• Împărăția lui Dumnezeu dăinuiește din neam în neam.
• Toți locuitorii pământului, indiferent cât de grozavi nu ar apărea ei în ochii noștri, toți sunt o nimica înaintea Lui.
• Dumnezeu face ce vrea cu oastea cerului și cu locuitorii pământului
• Nimeni nu-i poate sta împotriva lui Dumnezeu, nimeni din cei mari de pe acest pământ nu poate interveni sau opri planurile lui Dumnezeu
• Nimeni din locuitorii pământului nu-i poate zice: “Ce faci?” ca și cum ar putea să-L oprească din ceea ce are de făcut.

Cu privire la deosebirea capitalism – comunism

Atitudinea față de proprietatea privată este  cea care face deosebirea de bază  între aceste două sisteme de guvernare și concepția comunistă este categoric condamnată de Dumnezeu pentru că în comunism proletarii vin să ia cu forța averile celorlalți sub pretext că vor să facă egalitate, însă nici ei nu au parte de ele pentru că și le însușesc doar o pătură a conducerii comuniste. Acesta este furt  și jaf și nu poate fi construită o societate fericită având la temelie jaful.

Mi-a povestit fiica despre un profesor american care într-un fel original le-a arătat studenților esența socialismului lui Obama. Într-o zi, le-a dat un test și a pus mai întâi nota reală fiecărui, dar apoi a scos media și fiecare s-a ales cu aceeași notă medie (după principiul comunist- de la fiecare după puteri, fiecărui egal). Studenții care nu învățau au fost foarte mulțumiți de decizia profesorului pentru că s-au ales cu o notă mai mare decât aveau ei în realitate însă cei care au învățat și s-au pregătit, au rămas indignați. Ce s-a întâmplat mai departe? Cei ce învățau, nu au mai dorit să învețe bine pentru că oricum nu aveau să ia nota pe care o merită, iar cei care învățau puțin până atunci, nu au mai învățat nimic pentru că stăteau liniștiți știind că vor beneficia ca trântorii de munca celor ce învață și vor avea o notă ca și a lor. Și cum credeți că a fost media tuturor? A scăzut considerabil până acolo că nimeni nu mai putea să ia o notă de trecere. Iată așa sărăcia a venit nu doar asupra studenților, ci și asupra națiunilor care au fost guvernate după acest principiu. Dumnezeu ne învață să respectăm și să protejăm proprietatea privată a omului chiar și atunci când acesta îți este vrăjmaș. Iată câteva exemple:

Să nu furi.  (Exodul 20:15)

Dacă întâlneşti boul vrăjmaşului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă. Dacă vezi măgarul vrăjmaşului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar.  (Exodul 23:4-5)

Animalul rătăcit al vrăjmașului este proprietatea lui privată și dacă găsești acest animal rătăcit să nu ți-l însușești scuzându-te că l-ai găsit rătăcit, ci să-l întorci înapoi stăpânului său.

Dumnezeu să ne ajute să luăm bine seama la vremurile în care trăim, să vedem mâna Lui și să ne grăbim a-I fi ascultători și plăcuți în toate.