Este păcat să sugi sângele de pe rană sau să-ţi muşti obrazul şi să-ţi bei sângele?

Întrebare:

Ştim că Dumnezeu interzice întrebuinţarea sângelui. Având în vedere aceasta, este păcat să sugi sânge dintr-o rană de pe mână sau atunci când îţi muşti singur obrazul?

Ca să găsim răspuns la aceste întrebări, este necesar mai întâi să vedem ce spune Sfânta Scriptură despre întrebuinţarea sângelui.

Dumnezeu a interzis sângele în alimentație

În cartea Levitic Dumnezeu a dat următoarea poruncă poporului Său:

Să nu mâncaţi sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui. Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său! (Leviticul 7:26-27)

Dumnezeu a interzis categoric orice fel de sânge în alimentaţie. Persoana care avea să mănânce intenţionat sânge trebuia nimicită din popor. Ne întrebăm: “De ce oare Dumnezeu este atât de categoric cu privire la întrebuinţarea sângelui?” Pentru că,

Dumnezeu prețuiește viaţa

Şi te întrebi poate acum: “Care este legătura între sânge şi viaţă?” Tot în cartea Levitic Dumnezeu a explicat poporului Său de ce este atât de categoric împotriva întrebuinţării sângelui în mâncare, când le-a spus aşa:

Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce faţa împotriva celui ce mănâncă sângele şi-l voi nimici din mijlocul poporului său. Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge. Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână. Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Să nu mâncaţi sângele niciunui trup; căci viaţa oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el va fi nimicit.” (Leviticul 17:10-14)

Dumnezeu pune un preţ foarte mare pe sânge. El spune că viaţa oricărui trup este în sângele său,  de aceea interzice întrebuinţarea acestuia. Chiar dacă din contextul versetelor de mai sus s-ar părea că Dumnezeu se referă mai mult la sânge de animale decât la cel de om, totuşi adevărul care iese la iveală aici este că Dumnezeu pune un mare preţ pe orice fel de sânge. Dacă aţi citit atent, aţi putut observa că expresia care se repetă este “sânge de orice fel, oricare trup, sângele oricărui trup”, ceea ce ne face să credem că Dumnezeu are în vedere aici şi trupul omenesc. Apoi dacă El prețuiește sângele animalelor atât de mult, cu atât mai mult va prețui sângele de om, pentru că Domnul Isus a spus aşa:

Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. (Matei 10:29-31)

Toate aceste adevăruri ne aduc la concluzia că Dumnezeu pune un preţ foarte mare pe viaţă. El preţuieşte sângele, pentru că viaţa trupului este în el. El interzice întrebuinţarea sângelui, pentru că viaţa trupului este în el. Şi această poruncă din lege nu a încetat. Legea aceasta n-a fost dată numai poporului Israel, ci

Porunca cu privire la sânge se răsfrânge şi asupra noastră astăzi

Când în Biserica din Antiohia au apărut neînţelegeri în ce priveşte respectarea Legii, Pavel şi Barnaba au mers la Ierusalim ca să întrebe pe apostoli cum să rezolve această problemă. După ce apostolii au discutat între ei, au scris o scrisoare către biserica din Antiohia. În mesajul acela era scris:

Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!” (Faptele apostolilor 15:28-29)

Dumnezeu interzice întrebuinţarea sângelui, atât în Vechiul cât şi Noul Testament, atât evreilor cât şi neamurilor. Este o poruncă care trebuie să o respectăm fiecare din noi. De ce? Pentru că Dumnezeu pune preţ pe viaţa care este în sânge şi viaţa nu ne aparţine nouă, ci aparţine Lui.

Având în vedere aceste adevăruri cu privire la sânge, ne întoarcem din nou la întrebarea de titlu şi ne întrebăm;

Este oare păcat să sugi sânge de pe rană sau să-ţi muşti obrazul şi să-ţi bei sângele?

Părerea mea este că totul depinde de scopul şi intenţia cu care se face acest lucru. Când sugi sânge de pe rană ca să salvezi o viaţă, fie a ta sau a altcuiva, tu nu o faci cu scopul de a bea sângele cuiva. Dacă omul suge acel sânge cu scopul de a bea sânge, bineînţeles că aceasta potrivit Scripturii este un păcat. Dar dacă persoana dată o face din dorinţa de a salva o viaţă, atunci nu poate fi calificat ca şi păcat, deoarece tocmai din pricina acelei vieţi (pentru care se luptă el să o salveze) Dumnezeu a interzis sângele. Apoi din câte ştiu eu, sângele care se suge din rană sau din urma muşcăturii de şarpe, el trebuie scuipat afară şi nu băut.

Tot aşa poate fi şi în cazul când cineva îşi muşcă obrazul propriu. Dacă o persoană în timp ce ia masa îşi muşcă involuntar obrazul, bineînţeles că aceasta nu poate fi calificat ca şi păcat. Pentru că Biblia spune că păcat este atunci când omul intenţionat întrebuințează sângele în alimentaţia sa. Dacă persoana caută intenţionat să-şi muşte obrazul, buzele sau chiar limba ca să poată bea sânge, atunci acesta bineînţeles că nu este un lucru plăcut Domnului.

Dumnezeu să ne ajute să împlinim cuvântul Lui şi să ne ferim de tot ceea ce a interzis El.