Poţi fi un adevărat creştin fără duhovnic, spovedanie şi împărtăşanie?

Întrebare:

Am avut o discuție deunăzi cu o fosta colegă de liceu, care zice că fără a avea un duhovnic în persoana unui preot și fără spovedanie, plus împărtăşanie la acel duhovnic sau alt preot, în cazul ortodocșilor, atunci nu te poți numi un bun/adevărat creștin, chiar dacă crezi din tot sufletul în Dumnezeu și urmezi legile lăsate de El pe paginile Bibliei în viața de zi cu zi, pocăindu-te de eventualele păcate comise, căci Duhul Sfânt este în tine. Ce i-aţi răspunde dumneavoastră? Vă mulțumesc anticipat și Doamne ajută!

Prietena Dvs. are dreptate în unele afirmaţii.

Fiecare creştin are nevoie de un învăţător (duhovnic, părinte spiritual)

Duhovnicul sau părintele spiritual este cel care te învaţă, te sfătuieşte şi te călăuzeşte în învăţătura sănătoasă a Evangheliei. Fiecare creştin are nevoie de un învăţător. De aceea Scriptura spune:

Şi El (Hristos) a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. (Efeseni 4:11-15)

Iar în Epistola către Evrei autorul scrie:

Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos. (Evrei 13:17)

Creştinul totdeauna îşi va mărturisi păcatele

Pentru că erau oameni care se numeau şi se pretindeau a fi creştini, dar trăiau în păcat, Apostolul Ioan a scris:

Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi. (1 Ioan 1:5-10)

Cel care vrea să fie adevărat creştin, dacă se va întâmpla să greşească sau să păcătuiască, îşi va mărturisi păcatele. Tot Apostolul Ioan a mai scris:

Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. (1 Ioan 2:1-3)

Iar Sfântul Iacov a scris în epistola care îi poartă numele astfel:

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16)

Deci, un creştin adevărat nu va sta cu păcatele nemărturisite. Dar să ştie fiecare că a mărturisi păcatele înseamnă nu doar a le recunoaşte şi a le spune pe nume, ci şi a te lepăda pentru totdeauna de ele.

Creştinul va lua parte la Sfânta Împărtăşanie

Aceasta este porunca Domnului Hristos, ca fiecare creştin care s-a născut din nou şi a întrat în Noul Legământ cu El să ia parte şi la Sfânta Împărtăşanie. Apostolul Pavel le-a scris astfel creştinilor din Corint:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1 Corinteni 11:23-26)

Dar nu scrie nicăieri în Sfintele Scripturi că trebuie neapărat fiecare creştin să se împărtăşească doar la duhovnicul lui. Chiar mai mult, primii creştini făceau Sfânta Împărtăşanie în casele lor, aşa cum ne relatează cartea Faptele Apostolilor:

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. (Faptele apostolilor 2:46)

Trist este că oamenii uneori dau o mai mare mare însemnătate la lucruri care nu sunt atât de importante cu privire la Frângerea Pâinii (Sfânta Împărtăşanie) şi nesocotesc lucrurile cele de căpetenie. Îmi amintesc cum la dezbaterea teologică care a fost între Biserica Baptistă şi Biserica Ortodoxă, unul din preoţii ortodocşi a întrebat de ce la baptişti se face frângerea pâinii folosind mai multe pahare, doar Domnul Isus a binecuvântat un singur pahar. Colegul meu, pastorul Cornel Sorbală a dat un foarte frumos răspuns indicând la esenţa actului în sine. Mai târziu, după dezbateri, un tânăr mi-a spus că trebuia şi eu să întreb de ce în Biserica Ortodoxă se bea vinul din linguriţă şi nu din pahar. După mine acestea sunt lucruri de puţină importanţă. Cel mai importat este ca cei care participă la Sfânta Împărtăşanie, să se cerceteze pe sine şi să vadă dacă chiar sunt născuţi din noul, dacă au întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos şi dacă trăiesc potrivit cu acest legământ.

Dar va întreba cineva…

Cum rămâne cu creştinii care nu au posibilitate să meargă la Biserică?

Cum pot ei să înveţe de la un duhovnic (pastor, preot, învăţător, predicator)? Cum pot ei să-şi mărturisească păcatele sau să ia parte la Sfânta Împărtăşanie?

Ştiu că sunt oameni care se află plecaţi în alte ţări, unde este cu totul o altă religie, dar şi acolo, trebuie să ia cu ei Biblia, să o studieze, să se roage şi să comunice cu duhovnicul lor, mai ales că tehnologiile de azi permit aceasta. Tocmai de aceea au fost create şi multe pagini de internet, inclusiv cea pe care vă aflaţi acum. Caută să păstrezi legătura cu duhovnicul tău. Dar nu te opri la aceasta doar.

Când vii într-o nouă localitate, de la început caută unde este biserica, unde se adună creştinii, fraţii tăi în Hristos şi alipeşte-te lor. Iar dacă sunt şi alţi creştini dar nu aveţi o biserică, invită-i la tine acasă şi începeţi să vă rugaţi şi să studiaţi Scripturile împreună şi aşa să vă zidiţi sufleteşte împreună. Dacă te afli în acel loc, spune-le continuu Evanghelia oamenilor.

Când a început prima prigoană în Ierusalim, creştinii de acolo au fost nevoiţi să fugă în toate părţile şi pe unde mergeau ei nu erau biserici, pentru că la acel moment doar o singură biserică era şi aceea era în Ierusalim. Iată ce spune Scriptura despre ei:

Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au jelit cu mare tânguire. Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă. Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul. (Faptele apostolilor 8:1-4)

Apoi, Cuvântul lui Dumnezeu mai spune că:

Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. (Faptele apostolilor 11:19-21)

Aşa s-a format Biserica din Antiohia şi Apostolii au avut grijă ca să ajute această biserică şi să le trimită duhovnic.

Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. (Faptele apostolilor 11:22-24)

Barnaba şi-a dat seama că nu poate face faţă de unul singur la un aşa mare număr de ucenici noi convertiţi şi a mers să aducă încă un alt învăţător care să-l ajute:

Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia. (Faptele apostolilor 11:25-26)

Dacă acolo unde te afli tu acum nu este încă o biserică, dar dacă le-ai vestit Evanghelia oamenilor şi s-a format o biserică, contactează pe duhovnicul tău, pe alţi slujitori ai Evangheliei şi cere-le ajutorul pentru zidirea sufletească a celor care s-au întors de curând la Hristos.

Dumnezeu să te ajute să fii în orice loc o mireasmă a cunoaşterii Domnului Isus şi oriunde mergi, Evanghelia să fie vestită cu putere iar dacă ai păcate ascunse și nu mergi încă la o biserică unde să fie un duhovnic căruia să-i mărturisești păcatele on-line prin intermediul formularului de mai jos.

[contact-form-7 id=”90491″ title=”Întreabă preotul”]

Articole recomandate: