Întrebare:
Nu înţeleg expresia „legământ rupt” în cazul căsătoriei. Nu este oare legat/legată soţul/soţia de fosta soţie/soţ atât timp cât acesta mai este încă în viaţă „fizic”? Este îngăduit să divorţezi în cazul adulterului, dar îi mai este îngăduit creştinului să se recăsătorească?
Iniţiatorul divorţului nu are dreptul la recăsătorire
Presupun că persoana care mi-a adresat întrebarea, când a scris, a avut în minte versetul următor din Biblie:
Celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. (Dacă este despărţită, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta. (1 Corinteni 7:10-11)
Vreau să atrag atenţia cititorului că acest text este adresat persoanei care a iniţiat divorţul şi pentru care mai este lăsată din partea partenerului o uşă deschisă de a restabili căsătoria, pentru că spune să se împace cu bărbatul ei ceea ce implică că se poate împăca încă. În faţa ei este pusă alegerea, ori se împacă şi trăieşte cu partenerul de căsătorie care vrea şi acceptă să trăiască împreună, sau rămâne necăsătorită. Nu avem dreptul să răspândim acest principiu asupra tuturor cazurilor de divorţ pentru că Scriptura nu ne îngăduie şi chiar în versetele care urmează ne prezintă clar că…
Victima divorţului este liberă să se recăsătorească
În continuare, textul spune astfel:
Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă, şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. (1 Corinteni 7:12-15)
Vedeţi, când celălalt a luat iniţiativa divorţului, în împrejurarea aceasta creştinul nu este legat, adică nu mai este obligat să rămână sub condiţiile acestui legământ pentru că iniţiatorul divorţului a rupt legământul. Penultimul verset din acelaşi capitol 7 din 1 Corinteni ne explică ce înseamnă expresia „nu este legat”:
O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul. (1 Corinteni 7:39)
Deci, expresia „nu este legată” înseamnă liberă să se recăsătorească cu cine vrea, numai în Domnul.
Să nu pedepsim victima
Unii oameni din ignoranţă, din râvnă oarbă şi o rea cunoaştere a Sfintelor Scripturi, au tendinţa să acuze victima şi să o pedepsească punând peste ea o sarcină pe care ei singuri nici odată n-ar putea-o duce. Lucrul acesta se întâmplă deseori când vorba ajunge să se căsătorească cineva care este victima divorţului. Dumnezeu să ne păzească ca să nu punem sarcini grele pe umerii oamenilor, ci să ne dea o inimă ca a Lui şi să simţim împreună cu victima ca să-i luăm apărarea, aşa cum face Tatăl nostru ceresc totdeauna. Slăvit să-I fie Numele!