NOUL LEGĂMÂNT: Şi-a schimbat Dumnezeu atitudinea fata de oameni? Este Dumnezeu tolerant?

Intrebare:

De ce citind Vechiul și Noul Testament din Biblie, se simte o divergență foarte mare în atitudinea lui Dumnezeu față de noi și a noastră față de Dumnezeu? În Vechiul Testament sunt momente în care Dumnezeu este prezentat ca un copil egoist, posesiv și răutăcios, care face cu lumea și cu poporul evreu un joc, în care evreii sunt aleșii, iar ceilalți niște blestemați? Iar în Noul Testament este prezentat ca un Dumnezeu tolerant și deodată iubește toată lumea și ne dăruiește salvarea tuturor? De ce atâta schimbare? Sau a crescut Dumnezeu? Sau poate evreii au scris o carte care le era în folosul lor și nici vorbă de revelație?

Atitudinea lui Dumnezeu nu s-a schimbat fata de om

Este adevărat că, la o citire superficială a Bibliei, se poate forma impresia că Dumnezeu în Vechiului Testament este prezentat diferit decât în Noul Testament. Dar aceasta este doar o impresie. Dumnezeu nu se schimbă, după cum este scris:

… orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. (Iacov 1:17)

Ceea ce se schimbă în Noul Legământ sunt clauzele legământului. Potrivit Vechiului Legământ binecuvântările lui Dumnezeu erau pentru cei ce țin Legea deplin. Dumnezeu spune doar despre trei persoane care ar fi putut să-și mântuiască sufletele prin neprihănirea lor. Aceștea sunt: Noe, Daniel și Iov (Ezechiel 14:19-22). De aceea se spune că cei ce sunt sub Lege (evreii născuți în Legământul acesta), sunt sub blestem. (Galateni 3:10).

Deci, în Vechiul Legământ contează faptele: cine împlinea Legea – era binecuvântat, cine călca cea mai mica poruncă din Lege – era blestemat.

Nu tot așa este cu Noul Legământ! Noul Legământ are o singură condiție: credința! Cine crede din toată inima că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu este născut din nou și este o făptură nouă, care prin puterea Duhului Sfânt, poate trăi o viață plăcută lui Dumnezeu:

Căci dragostea lui Hristos ne strînge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentruca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu -L mai cunoaştem în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:14-17)

Deci, cel născut din nou nu mai trăiește în păcat și blestemul lui Dumnezeu nu mai rămâne peste el. Prin Noul Legământ Dumnezeu a putut să mântuiască pe oameni, în așa fel, ca El să rămână drept (El a spus că pedeapsa pentru păcat este moartea) și, totuși să socotească neprihănit pe cei ce cred în Domnul Isus, care a murit pentru păcatele întregii omeniri!

Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu; pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentrucă noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii. (Romani 3:25-28)

Deci, Dumnezeu rămâne același cum se prezintă lui Moise la muntele Sinai:

Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mînie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea pînă în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!” (Exod 34:6-7)

Dumnezeu și în zilele noastre este plin de îndurare, cum s-a arătat și față de poporul Israel: după felul cum s-a purtat poporul Israel, ar fi trebuit să-l șteargă de pe fața pământului, dar din cauza promisiunilor făcute lui Avraam, Dumnezeu, care este credincios, i-a păstrat până în ziua de azi ca națiune și, după aproape 2 000 de ani, le-a înapoiat și țara!

„Căci Eu sînt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi.” (Maleahi 3:6)

Pe de altă parte…

Dumnezeu nu a fost și nu este tolerant cu păcatul

Ba mai mult, El urăște și pedepsește pe cei toleranți faţă de păcat și indiferenți (dar acesta este un alt subiect). Mesajul central al Evangheliei (Vestea bună) este chemarea la pocăință, pentru a moșteni viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu și pentru a scăpa de mânia lui Dumnezeu. Dumnezeu rămâne în continuare un Dumnezeu drept, care urăște păcatul și-l pedepsește: nu socotește nevinovat pe cel vinovat, dar iartă pe cel ce vine cu pocăință înaintea Lui! Pocăința înseamnă recunoașterea păcatului, regretul pentru păcatul săvârșit și dorința de a trăi în continuare o viață fără păcat.

Ca dovadă că Dumnezeu nu este tolerant față de păcat (toleranța înseamnă a suporta ceva, ce în mod normal nu se poate suporta) vreau să aduc două texte în care se vede că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și îngăduința Lui nu poate fi calificată ca și toleranță:

1. Îndemnul pe care îl dă Domnul Isus femeii prinse în preacurvie la Ioan 8:1-11

Atunci S-a ridicat în sus; şi, cînd n-a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sînt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:10-11.)

2. Cazul bolnavului de 38 de ani din Ioan 5:

După aceea Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” (Ioan 5:14)

Deci, Dumnezeu este același, cum a fost dintotdeauna și nu este tolerant față de păcat în zilele noastre, după cum nu a fost nici în vechime. Domnul să ne ajute să stăruim în cercetarea Scripturilor ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să nu ne lăsăm înșelați de orice duh sau învățătură, care ne poate îndepărta de Dumnezeul, care ne poate oferi în dar viața veșnică și un loc în Împărăția Sa!