Cînd am scris articolul “Originea lui Alah” o vizitatoarele a acestui blog a făcut urmatoarea afirmaţie:
L-aş întreba pe onorabilul domn, autor al acestui articol cum poate face comparaţie dintre o biblie care nu mai există în forma originală şi un coran pe care nu l-a citit?
Eram într-o ţară musulmană, când la un moment dat m-am prins într-o conversaţie cu mai mulţi musulmani care mă înconjuraseră. Au început să mă bombardeze cu întrebări capcane. Întrebările lor aveau un singur scop: să mă prindă la cuvinte, ca mai apoi să mă omoare cu cea mai mare uşurinţă. Şi dacă aveau să fie cumva, în chip miraculos, prinşi de poliţie, apoi numai faptul că aveau să mărturisească că au omorît un creştin care provăduia Biblia şi pe Isus Hristos ca Dumnezeu, aceasta le asigura libertatea deplină. Şi mai pui că după toate acestea, religia Islamistă se proclamă a fi “religia păcii”. Totuşi Dumnezeu mi-a dat înţelepciune şi curaj, şi chiar în ciuda pericolului în care mă aflam, El a fost proslăvit. Cînd le-am spus acelor oameni despre felul cum Isus Hristos şi înţelegerea adevărurilor despre El, din Sfînta Scriptură, mi-a schimbat viaţa, toţi ei au rămas adînc mişcaţi şi au muţit. Unul din ei s-a întors spre liderul lor şi l-a întrebat: “Ceea ce a mărturisit el este adevărat?” Neavînd ce să răspundă, liderul islamist, a putut să facă doar următoarea afirmaţie: “Nu, Cartea lor Sfîntă a fost schimbată de oameni şi ea nu mai este adevărată”. Cînd am cerut să-mi aducă dovezi cu privire la firmaţia lui, a muţit complet. Pentru că nu au o altă explicaţie de ce învăţătura Bibliei nu se potriveşte cu cea a Coranului, unica explicaţie pe care o aduc sună cam aşa: “Biblia nu mai există in forma ei originală. Ea a fost schimbată de către oameni în favoarea creştinismului”. Să fie oare aşa? Haideţi să vedem împreună. După ce voi aduce dovezi clare în favoarea autenticităţii Bibliei, în alte articole vom privi şi la autenticitatea Coranului.
Sunt multe dovezi care adeveresc veridicitatea Bibliei însă ele pot fi divizate in două categorii, şi anume: Dovezi interne şi externe. Astăzi ne vom opri asupra dovezilor interne. Dovezile interne sunt acele lucruri din însăşi interiorul Bibliei care demonstrează originea divină a acesteia. Dar pentrucă termenul ‚”Biblie” nu se întîlneşte scris pe paginile Sfintei Scripturi, este drept să dau mai întîi o explicaţie scurtă despre originea acestui cuvînt.
Însemnătatea cuvintului “Biblie”
Expresia vine de la cuvântul grecesc biblos, „plantă de papirus”. Frunzele acelei plante erau folosite drept hârtie. Deasemenea acest cuvînt, “Biblos”, se mai poate traduce în limba greacă ca şi “Carte”. Mai rar este folosit termenul de “Bibliotecă” sau “Divina Bibliotecă”, deci “Colecţia de cărţi Divine”. Alte denumiri ale Bibliei le întilnim chiar pe paginile ei însăşi, şi anume:
Evanghelistul Luca şi apostolul Iacov, O numesc :”Scriptura” (Evanghelia după Luca 4:21, Iacov 2:23) sau “Scripturile” – (Luca 24:27)
Marele Apostol al neamurilor, Pavel, o numeşte:”Sfînta Scriptură”, sau “Sfintele Scripturi”( Romani 1:2, 2Timotei 3:15), tot el, o mai numeşte “Legea şi Proorocii” (Romani 3:21)
Daniel cînd face afirmaţie la Ea, spune: “Cărţile” – Daniel 9:2
Acum, după ce am văzut ce este cu acest cuvîntul “Biblia”, haideţi să vedem care sunt dovezile interne ce demonstrează divinitatea şi autenticitatea acestei Cărţi minunate.
Dovada Unităţii
Chiar dacă Biblia este o colecţie din 66 de cărţi individuale, scrisă pe mai multe continente, în 3 limbi diferite, de-a lungul unei perioade in jur de 1500 ani, de către mai mult de 40 autori (care aveau vârste şi stiluri diferite de viaţă şi mulţi din ei nu s-au cunoscut niciodată), Biblia îşi păstrează unitatea de la început până la sfârşit fără vreo contradicţie. Această unitate este unică prin comparaţie cu orice alte cărţi şi este o dovadă a originii divine a cuvintelor sale. Întrucât Dumnezeu a folosit anumiţi oameni astfel încât ei au înregistrat în Biblie chiar cuvintele Lui. Dar să presupunem că afirmaţia musulmanilor este adevărată şi Biblia nu mai este cea originală, ci a fost schimbată de oameni. Această afirmaţie o poate face numai cineva care niciodată nu a studiat-o cu adevărat. Este imposibil ca o minte de om, să o poată schimba şi modela într-un mod aşa de perfect. Astfel că atunci cînd citeşti cartea Apocalipsei (ultima carte a Bibliei) să-ţi dai seama defapt că ea se leagă într-o unitate divină cu cartea Genezei(prima carte din Biblie), o completează pe aceasta şi pe toate celelalte cărţi ale Vechiului si Noului Testament. Imaginaţi-vă doar: o carte ce conţine în ea istorie, cultură şi religie, a început să fie scrisă cam prin anul 508 DH. Timp de o perioadă de 1500 ani, au scris în ea, fiecare la timpul său mai mult de 40 autori. Autori care au trăit in secole diferite şi imperii diferite. Au avut stil de viaţă diferit şi probleme diferite. Au trecut 1500 ani şi anul acesta, în 2008, cartea ar trebui să fie finisată. Este greu să crezi, din punct de vedere omeneşte, că aceşti autori ar fi putut menţine o unitate atît de strînsă în gîndire, principii şi valori. Istoria religiilor lumii, arată că valorile şi principiile se schimbă cu timpul. Chiar in timpul vieţii sale, un autor poate să-şi schimbe părerea şi anumite principii de viaţă. Scrierele lui din tinereţe se pot deosebi foarte mult de cele pe care le va scri la bătrîneţe, şi felul cum vede lucrurile în tinereţe, probabil că le va vedea altfel la bătrîneţe. Totuşi analizînd Biblia din acest punct de vedere îţi vei da seamă ca această Carte Divină este diferită. Unitate pe care o are această carte este unică în istoria literaturii mondiale. Şi defapt îţi demonstrează că dacă omul ar fi încercat să o falsifice şi dacă nu ar mai fi fost în ea conţinutul cel original, atunci nici unitatea nu ar mai fi existat.
Citește continuarea acestui articol: Este Biblia autentica? (Partea 2)