Realitatea este descurajantă și cu surprize. Surprizele sunt nu exact ceea ce ne așteptăm, sunt lucruri neașteptate și uneori necontrolate. Nu ne plac orice surprize, și din acest motiv, le evităm.
Astăzi am fost martorul unei surprize a vieții – să văd un accident. Nu e primul accident, dar fiecare e diferit. În seara aceasta nu am fost martorul accidentului, ci mai degrabă am ajuns la câteva minute după înfăptuirea acestuia ca să văd consecințele. Am reușit să văd un bărbat întins pe asfalt, era decedat. Nu pot să afirm cine e vinovatul. Nu sunt în cunoștință de detalii și nici nu doresc să discut acest aspect. În unele accidente șoferul implicat nu a avut de ales, în altele nu a fost vinovat. Cum am mai spus, nu e subiectul care doresc să îl prezint. Ceea ce cred că am realizat e faptul că putea fi oricine în locul victimei.
Egoistul de mine – am verificat dacă e cineva cunoscut. Verificat. Nu e nimeni cunoscut.
Egoistul din mine a realizat că uneori mergeam prea repede și puteam fi eu acel șofer. Puteam, dacă apăream mai devreme pe acel sector de drum și eram eu acel fără putere de a alege, sau fără a fi vinovat. O, egositul de mine!
Condus de egoism mă gândeam că eu sau cineva din familie putea să fie în accident sau chiar eu. Fără să am timp să îmi văd copiii crescuți sau fără să îi pot învăța ceva ca să mă țină minte când vor crește mari, fără să pot alina pe cei dragi… Fără să ajut soția să crească picii noștri. Egoismul e molipsitor.
Egoismul trezește frica zilei de mâine, frica de judecata lui Dumnezeu. Trezește chiar și conștiința. O fi bine sau o fi rău, nu am analizat, tot din egoism.
Egoistul din mine s-a gândit că mai are nevoie de timp ca să trăiască și am uitat că viața mea e ca un abur, ce mâine nu mai este.
Tot din egoism am trecut repede în agendă toate zilele în care nu mi-am făcut timp pentru Dumnezeu, zile în care nu L-am iubit pe Dumnezeu cu toată puterea, cu tot cugetul și cu toată inima. Dar dacă eram eu, egoistul, lovit în această seară și apăream în fața Lui – aceste zile erau să fie motivul rușinii mele. Motiv de regret profund, căci am ales să fac altceva: mai atractiv, cu minim rezistență sau ceva distractiv.
Egoistul e și fricos, lui îi este frică de ziua de mâine, dar uită că ea e tot a Domnului.
Domnul ne cunoaște numărul zilelor și El trebuie să fie motivul trăirii fiecăruia dintre ele.
Egoistul are și alte motive, egoiste și acestea.
Din fiecare zi trăită, în clipa morții voi regreta anume acele zile pierdute fără rost și fără sens. Ele nu fac parte din calendarul celor reușite. Un bun ostaș a lui Dumnezeu nu se încurcă cu lucrurile vieții, el este categoric cu multe lucruri și se înfrânează de la multe, tocmai ca să placă Celui ce l-a înscris la oaste. Cu regret pot să spun că Domnul va avea ce să-mi reproșeze… În primul rând egoismul.
O viață de om să fie doar pentru lucruri fără sens? Să fie goană după vânt? Știți că astăzi i-am iertat pe toți în mintea mea, când mi-am dat seama că ar putea fi și pentru mine ultima zi…
Dacă noaptea aceasta m-aș întâlni cu Hristos … cât m-aș pregăti pentru aceasta!!! Cred că aș memora cât mai multe versete ca să dau impresie bună, mi-aș cere iertare de la toți și totuși aș mai avea un regret. Pe acesta îl las să fie pentru mine.
Dacă aș fi eu acela de pe asfalt, cu siguranță nu mi-ar fi păsat ce mai zice lumea despre mine, ce impresie și-ar fi făcut despre mine, despre faptul că nu îmi mai stă haina cum trebuie. Ce rost mai au aceste lucruri atunci când nu le mai vezi și nu le mai ai? Nu mi-ar păsa nici de faptul că prețurile cresc și nici nu m-aș mai plânge de acestea și nici de salariu.
Dar dacă aș fi putut să donez un plămân sau un rinichi, sau un ochi pentru a mai trăi – ca și egoist, aș face-o. Din dragoste de mine și din dragoste de viață. Dacă aș fi putut să mă vând rob ca să rămân în viață – tot aș face-o și nu m-aș mai plânge de calitatea vieții. Esențialul e că aș fi trăit!!!
Uite cum o zi o completează pe cealaltă și te pregătește pentru ea.
Nu vreau să fac angajamete publice, ci doar vreau să încerc să caut în fiecare zi fața lui Dumnezeu și neprihănirea Lui cu toată inima, cu toată mintea și cu toată puterea mea.