Dumnezeu și Iov – Prolog

0
785

Încercarea lui Iov (Iov 1:6-22)

 

6 Într-o zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfăţişa înaintea Domnului. Satan a venit şi el în mijlocul lor.
7 Domnul l-a întrebat pe Satan: – De unde vii? Satan i-a răspuns Domnului: – De la cutreieratul pământului şi de la plimbarea ce am făcut-o pe el.
8 Domnul l-a întrebat pe Satan: – L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai e nimeni ca el pe pământ, un om curat la suflet, drept, care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău.
Atunci Satan I-a răspuns Domnului: – Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
10 Nu l-ai împrejmuit Tu pe el, casa lui şi tot ceea ce are cu ocrotirea Ta? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui i s-au înmulţit în ţară.
11 Dar ia întinde-Ţi mâna acum şi atinge-te de tot ce are şi vei vedea că Te va blestema în faţă.
12 Domnul i-a răspuns lui Satan: – Iată, îţi dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ţi întinzi mâna! Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.

13
 Într-o zi, în timp ce fiii şi fiicele sale mâncau şi beau vin în casa fiului cel mare, întâiul născut,
14 a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgăriţele păşteau lângă ei,
15 nişte sabeeni s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“
16 În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit şi i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile şi slujitorii, i-a ars de tot. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“
17 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Nişte caldeeni, împărţiţi în trei cete, au năvălit, ţi-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“
18 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Fiii şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut.
19 Dintr-odată un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colţuri ale casei şi astfel casa s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“
20 Atunci Iov s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia şi şi-a ras capul. A căzut la pământ, s-a închinat
21 şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvântat!“
22 În toate acestea Iov n-a păcătuit, n-a aruncat vina asupra lui Dumnezeu.”

 

 

Introducere

Iov.I Una din cele mai interesante cărți din Biblie asupra căruia merită acordată o atenție deosebită din partea cititorilor cât și din partea căutătorilor de înțelepciune. Să fac un scurt sumar al cărții. Pe parcursul ei ne este relatată viața lui Iov, un om din țara Uț, care era fără prihană, curat la suflet și temător de Dumnezeu. El era un om foarte bogat, avea 7 fii și 3 fiice, foarte multe animale, un număr mare de slujitori și era unul din cei mai cunoscuți oameni din părțile acelea pe vremea aceea. Se presupune că este cea mai veche carte din Biblie, pentru că relatarea poartă numeroase semne care indică perioada patriarhilor cum ar fi: longevitatea lui Iov, modul de viață, capul de familie, bogația evaluată în turme de animale, amenințarea constantă din partea hoardelor de sabeeni și haldeeni etc.

Numele Iov apare în scrisorile de la Amarna, în textele egiptene, la Mari, la Alakh și în documentele ugaritice. Aceasta denotă că era un nume foarte răspândit în antichitate. În Orientul antic, scrisorile cu caracter sapiențal apar încă dinainte de anul 2000 î.Hr, însă anumite detalii indică o redactare foarte îndepărtată a istoriei lui Iov, dar nu este exclus că această povestire să fi circulat inițial pe cale orală, fiind scrisă mai târziu, începând cu vremea lui Moise până la Ezra. Faptul că autorul rămâne necunoscut se potrivește cel mai bine cu o epocă în care se putea pierde în acea pleiadă de înțelepți formați la școala lui Solomon, manifestând interes pentru problemele omenești și pentru natură.

Pe parcursul întregii cărții, Iov se plânge de faptul că Dumnezeu l-a pedepsit pe nedrept, scoțând astfel în evidență cât este el de drept înaintea lui Dumnezeu și cât de nedrept este Dumnezeu făță de el. Însă, când Dumnezeu vine și îi răspunde lui Iov din mijlocul furtunii, acesta își dă seama de păcatul care l-a săvârșit și îi oferă dreptatea care se cuvine Lui. Asistăm la o deplină dezbrăcare de sine a unui om înaintea lui Dumnezeu. Dar acesta nu este un om oarecare, el este un om care a fost pregătit treptat pentru o asemenea lepădare de sine. Iar el nu se află înaintea unor oameni de rând, ci înaintea Dumnezeului Cel Viu, care va pune capăt încercării în momentul în care El va considera că acesta și-a atins ținta. Adevăratul motiv al încercării lui Iov se află în prolog, în provocarea pe care Satan o lansează la adresa lui Dumnezeu, spunându-i să se atingă de el numai puțin și în mod sigur acesta se va lepăda de El. Vedem aici clar că scopul Diavolului a fost de la început pierderea sufletului lui Iov dinaintea lui Dumnezeu și câștigarea lui pentru sine. Însă, Dumnezeu cunoscând viitorul și inima lui Iov, a acceptat provocarea lui Satan. Modul în care Satan pune problema atinge din plin și demnitatea omului, și anume:

1) Oare omul nu este altceva decât un simplu consumator care cumpără favorurile lui Dumnezeu prin pietatea lui? 
2) Este omul o ființă preocupată numai de interesele sale sau este o făptură cu totul stricată și urâcioasă?

Viața și atitudinea lui Iov sunt răspunsul la această întrebare, salvând deminatatea umană și în același timp prestigiul lui Dumnezeu. Privită astfel, cartea apare atât ca o apărare a omului, cât și ca o justificare a lui Dumnezeu. Cartea Iov a fost într-adevăr o mare îmbărbătare pentru mulți credincioși. Ea prezintă un rezumat a ceea ce se petrece dincolo de perdea. Ea scoate la iveală gândurile care pot tulbura inima omenească, atunci când suferințele copleșitoare năvălesc, ci indică atitudinea care trebuie adoptată în mijlocul furtunilor neînțelese, dar devastatoare care ne pot asalta în orice moment. După tot ce i s-a întâmplat Iov a zis: “Domnul a dat, Domnul a luat; fie Numele Lui binecuvântat! “. Aceasta este o frază care nu se poate pronunța cu ușurință, nici măcar în mod spontan, dar pe care cartea aceasta ne pregătește și ne ajută s-o spunem atunci când va fi necesar.

Concluzie

În sfârșit, Iov este o prefigurare a lui Isus Hristos, adevăratul om al durerii, care era“obișnuit cu suferința, așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El.” (Isaia 53:3). Toate sensurile suferinței despre care se vorbește converg către El:

1) Hristos a fost educat prin suferință.
2) A fost ispitit în toate lucrurile ca și noi. 
3) A suferit din partea apropiaților care nu L-au înțeles.
4) A fost părăsit de Însuși Dumnezeu. 
5) A cunoscut suprema încercare ca pedeapsă pentru păcat.

Dar această suferință a avut un caracter unic și un scop specific: răscumpărarea omenirii și mântuirea sufletelor“Suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu șismerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeaspsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” (Isaia 53:4-5)