Dumnezeu și Iov – Partea III-a

0
855

Diversitatea Creației (Iov 38:39 – 39:30)

 

39 Poţi tu vâna prada pentru leoaică sau poţi să potoleşti pofta leilor tineri,
40 când stau ghemuiţi în viziunile lor sau când stau la pândă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă către Dumnezeu şi rătăcesc din lipsă de hrană?

39 Ştii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?
Numeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?
Ele se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.
Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.

Cine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?
I-am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.
Râde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.
Străbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.

Vrea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
12 Crezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

13 Aripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.
14 El îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,
15 uitând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.
16 Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,
17 pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.

19 Îi dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20 Îl faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?
21 Mândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.
22 Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 Tolba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.
24 Fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.
25 La sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

26 Prin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?
27 La porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?
28 El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.
29 De acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.
30 Puii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“

 

Revizuire

După cum am văzut în articolul precedent, Dumnezeu l-a întrebat pe Iov ce știe el despre întemeierea Pământului și crearea Universului și după am observat, sărmanul Iov, nu a putut și nici nu a avut curajul necesar în a-I oferi răspunsurile pe care Dumnezeu le aștepta de la el. În esență, întrebările care i-au fost adresate, au fost în mod categoric retorice, pentru că omul nu poate să îi spună lui Dumnezeu ceva ce El să nu știe deja! Scopul lui Dumnezeu de la bun început, a fost să își arate Slava față de Iov și ca să ne rămână scrisă nouă această întâmplare. Ce este interesant în continuare, este faptul că Dumnezeu nu se oprește aici cu interogatoriul, ci continuă prin a-i înșirui încă un set de întrebări neputinciosului om, întrebări de data aceasta care urmăreau alt tipar și anume creația și diversitatea animalelor de pe Pământ. Problema care se ivește aici și pe care trebuie într-un mod inevitabil să o abordez și să o clarific este următoarea: a creat Dumnezeu animale și viața pe această planetă sau viața a apărut spontan și de-a lungul timpul ea a evoluat?


Argumentația

Aceste două teorii sunt cunoscute sub numele de Teoria Creaționistă și Teoria Evoluționistă. De vreme ce nu s-a găsit o altă teorie alternativă celor două care să poată explica într-un mod coerent apariția vieții pe Pământ, bătălia a rămas să se dea între aceste două posibilități. Dat fiind faptul că sunt doar două la număr ne este foarte ușor să vedem și să analizăm care este cea adevărată și care este cea falsă. Mulți au neinspirata tendință să spună că este posibil să nu fie adevărată nici una nici cealaltă, că poate există o altă explicație dar pe care încă oamenii de știință nu au descoperit-o încă sau mai grav, să afirme că cele 2 se completează oarecum una pe cealaltă oferindu-ne astfel adevărul despre originea vieții. Această teorie este cunoscută sub numele de Evoluție Teistă iar ca și concepție despre lume o cunoaștem sub numele de deism. Eu nu văd aici decât o încercare de salvare a teoriei evoluționiste care este infinit de departe de a-și atinge scopul urmărit. Nu văd cum ai putea să scoți la mal o teorie care e moartă de mult timp pentru știință! A postula o nouă teorie, a cărui temelie este doar o filozofie este o totală pierdere de timp asupra căruia nu merită să acordăm atâta atenție pentru că în prea multe privințe vine în contradicție cu ceea ce numin noi realitate. De aceea vom analiza acuma de ce teoria evoluției este considerată falsă din punct de vedere științific. Iată 5 lucruri care sfidează știința:


1. Generarea spontană
 – Aceasta  se referă la organismele vii care au luat naștere din materie moartă într-un mediu umed care la un moment dat în mod absolut întâmplător a conținut concentrația perfectă de compuși ai carbonului. Contrazicând orice raționament științific, un cod ADN, un nucleu, o membrană și un sistem producător de energie s-au găsit întâmplător în același loc, fiecare la rândul său formându-se spontan. Acum mai bine de un secol Louis Pasteur a demonstrat experimental că non-viața nu poate crea viață, că obiectele moarte nu pot produce altele vii, că fiecare organism provine din părinți și numai aceștia pot da naștere unei noi vieți -aceasta este legea biogenezei care spune că viața poate apărea doar din viață! De-a lungul timpului s-au făcut numeroase experimente, cel mai cunoscut fiind al lui Miller, de a crea o celulă vie în laborator, dar după cum era de așteptat, nu a reușit. Generarea spontană este ceea ce criticii evoluției numesc o istorie “pur și simplu” pentru că evoluționiștii nu aduc dovezi în sprijinul generării spontane din cauza inexistenței acestora – există doar presupuneri. Această pretenție a lor nu este sprijinită de observații empirice sau de principiile științei forensice. Dar în ciuda tuturor avertizărilor, darwiniștii continuă să-și susțină că generarea spontană este felul în care viața a început, pentru că dacă ar renunța la ea, singura alternativă ar fi design-ul inteligent, ceea ce nu poate fi admis. 


2. Explozia cambriană
 – Numită și “Big Bang-ul biologic”, este acel moment în trecut în care toate organismele apar brusc și complet dezvoltate – o problemă care nu poate fi trecută cu vedere sub nicio formă de către evoluționiști. Ei presupun, că altceva nu pot să facă, că viața a apărut undeva acuma 3.8 miliarde de ani și în toată această perioadă evoluția a cam stagnat dar, aici e partea interesantă, acum 530 de milioane de ani viața a intrat într-un proces evolutiv mult mai rapid ca în trecut și astfel se explică existența tuturor speciilor! Datorită datelor științifice de care dispun, ei conchid că, organismele vii au apărut complet dezvoltate în registru fosil la aceea perioadă de timp.  Inclusiv Darwin, care nu a fost nimic altceva decât un amator în domeniul științei, a observat că nu se poate explica cum viața apare brusc și complet dezvoltată fără  a exista aceste specii intermediare care să facă legătura cu celelalte specii. Din acest motiv, oamenii de știință fug cât se poate de tare de această întrebare pentru că răspunsul nu se află în ceea ce ei acceptă ca fiind știință ci el există doar în imaginația lor. Toate dovezile care există în prezent atestă că toate animalele au apărut brusc, complet dezvoltate și în același timp. Aceasta pare să fie mai degrabă o creație decât un proces evolutiv fictiv petrecut în perioadă de timp exagerat de îndepărtată.


3. Selecția naturală – 
 Darwiniștii afirmă că evoluția s-a realizat prin acest proces numit selecție naturală. Dar expresia “selecție naturală” este un termen impropriu întrucât procesul evoluției este prin definiție unul lipsit de inteligență, deci nu poate exista nicio “selecție” deoarece întregul procesul este unul orb. Expresia înseamnă pur și simplu că făpturile cele mai adaptate supraviețuiesc, lucru care este evident și suntem conștienți de el. El este adevărat prin definiție pentru că este că această expresie este o tautologie, adică un argument circular care nu dovedește nimic. De ce selecția naturală nu este posibilă? Iată 5 motive solide:

a) Barierele genetice – Orice modificare produsă în cadrul unei specii nu poate da naștere unei noi specii. Câini produc doar câini, elefanți doar elefanți și peștii doar peștii, caii nu nasc rinoceri, peștii nu produc broaște etc.
b) Schimbarea ciclică – 
Niște schimbări minore care apar în cadrul unei specii în funcție de climat. De exemplu, la elefanții care au trăit într-un climat mai rece s-au dezvoltat în așa fel încât să supraviețuiască condițiile de climă, astfel au existat mamuții.
c) Complexitatea ireductibilă – Ca un organism să funcționeze, este nevoie ca toate părțile componente să fie complet dezvoltate în același timp. Nu poți trăi doar având plămânii fără căile respiratorii, sau nu poți trăi cu jumătate de ficat sau cu un sfert de creier. Ca întregul sistem să funcționeze perfect e nevoie de toate organele să funcționeze perfect și să existe toate în același timp, pentru că ele se află într-o relație de interdependență.
d) Neviabilitatea formelor de tranziție – 
Nicio formă de tranziție nu ar fi putut supraviețui. Cum ar fi arătat un pește cu picioare? Cum ar fi supraviețuit el pe uscat? Cum ar fi arătat un T-Rex cu pene și cioc? Greu de imaginat.
e
) Izolarea moleculară – A avea 98% din ADN în comun cu maimuțele nu ne face să fim înrudiți cu ele, ci avem un Creator comun care a planificat să trăim în aceeași biosferă. Design-ul similar demonstreză că avem un Designer comun.


4. Mutațiile genetice – 
Pentru a da viață teoriei lor, darwiniștii trebuiau să vină cu o explicație care să explice cum s-au produs acele modificări, astfel a apărut conceptul de mutații. Ce sunt mutațiile? Sunt niște modificări în ADN-ul unei ființe care survin în mod spontan. Se consideră că cele mai multe asemenea modificări apar accidental la copierea codului genetic în procesul de reproducere și se se crede că radiațiile și substanțele chimice din mediu joacă și ele un rol în apariția acestor mutații. Ei spun că aceste mutații de-a lungul timpul a ajutat la îmbunătățirea, dezvoltarea și supraviețuirea unei specii dar în realitate lucrurile stau tocmai pe dos! Aceste mutații reduc din informația genetică, scade șansele de supraviețuire și în cele mai multe cazuri sunt mortale! Și aici s-ar făcut foarte multe experimente, cel mai cunoscut fiind cel cu drosofila. Cercetătorii evoluționiști s-au străduit să transforme drosofila printr-o varietate de mijloace de-a lungul a 75 de ani în încercarea de a produce mutații menite să genereze o nouă formă de viață. Însă chiar sub acțiunea unei minți inteligente și în condiții controlate de laborator, toate eforturile au fost zadarnice. Drosofila a rămas ceea ce a fost din totdeauna: o muscă! În loc să demonstreze că nu există limite genetice, experimentul a demonstrat contrariul! Pentru a crea un nou tip genetic nu e suficientă manipularea genelor, ci este nevoie de material genetic nou, adică informație, care numai o inteligență îl poate crea. Această inteligență desigur depășește înțelegerea omului.


5.
 Fosilele – Încă un lucru de care Darwin a fost conștient când a scris cartea sa, Originea Speciilor și a recunoscut apoi că ridică o problemă foarte serioasă pentru teoria lui – faptul că fosilele pentru formele de tranziție nu sunt de găsit nicăieri! El credea și spera că ele se vor descoperi în viitor, că la momentul respectiv nu s-au descoperit încă. Se pare că timpul a dovedit contrariul în această privință. Dacă teoria lui era adevărată, atunci trebuia să găsim milioane de fosile de la toate speciile care se speculează că au existat, dar nu s-au găsit nici până în prezent și nu se vor găsi niciodată. Mi se pare de-a dreptul absurd să cauți ceva ce nu există și care nu a existat vreodată! Cu alte cuvinte, evoluționiștii recunosc că tipurile fosile apar spontan, complet dezvoltate și rămân neschimbate până la dispariția lor fără să prezinte vreo modificare direcțională – exact ce ne-am aștepta să găsim dacă creația ar fi avut loc cu adevărat. Ajunși în acest punct, în loc să accepte creaționismul, ei creează o nouă teorie mult mai absurdă decât predecesoarea sa! Și anume teoria echilibrului punctual ceea ce presupune că toate creaturile au evoluat foarte repede, într-o perioadă foarte scurtă de timp și astfel se explică golul uriaș în registrul fosilier! O teorie care în loc să rezolve problema, complică lucrurile și mai mult. Este incredibil până unde poate merge imaginația unui om! Așadar, lipsa fosilele este cu adevărat o lovitură grea pentru susținătorii evoluției.

Concluzia

Folosind o gândire critică vedem că nimic din ce teoria evoluției susține nu este științific: generarea spontană este un eveniment fictiv, explozia cambriană o pură speculație, selecția naturală o încercare de explicare a vieții, mutațiile sunt letale iar fosilele lipsesc cu desăvârșire. În pasajul care l-am redat vedem cum Dumnezeu îi descrie lui Iov diferite animale pe care El le-a creat într-un mod perfect, de aceea a crede că Dumnezeu a creat viața și toate animalele este mai plauzibil decât orice teorie! Dumnezeu a spus că:


“Vă voi da tendoane, voi face să crească carne pe voi şi vă voi acoperi cu piele; voi pune suflare în voi şi veţi prinde viaţă. Şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul!“ (Ezechiel 37:6)