Dumnezeu niciodată nu cere jertfe omenești

Săptămîna aceasta, la Limba Romînă am trecut la un nou capitol, balada, unde am studiat opera „Monastirea Argeşului”, unde meşterul Manole îşi jertfeşte propria sotie însărcinata, zidind-o în zidul mănăstrii, crezînd ca aceasta este o jertfă cerută de Dumnezeu:

– Noua mesteri mari,
Calfe si zidari,
Stiti ce am visat
De cind m-am culcat?
O sopta de sus
Aievea mi-a spus
Ca orice-am lucra,
Noaptea s-a surpa
Pin-om hotari
In zid de-a zidi
Cea-ntai sotioara,
Cea-ntai sorioara
Care s-a ivi
Mini in zori de zi,
Aducind bucate
La sot ori la frate.

Crezînd că lucrul acesta e dorit de Dumnezeu, o jertfa omenească, şi chiar ni s-a pus aceasta întrebare la tema următoare. Deci eu mi-am pus ca scop în acest articol sa demonstrez ca D-zeu niciodata nu cere jertfe omenesti, in special pentru o cladire.

În Biblie se menţionează doua cazuri de jertfe omenesti:

1. Avraam şi Isaac
2. Isus Hristos

Deci voi începe cu primul caz ce este scris chiar la începutul Bibliei, şi voi cita din Biblia Ortodoxă:

Facerea 22: 1-19

1 După acestea, Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis: „Avraame, Avraame!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!” 2 Şi Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!” 3 Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu. 4 Iar a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela. 5 Atunci a zis Avraam slugilor sale: „Rămâneţi aici cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem până acolo şi, închinându-ne, ne vom întoarce la voi”. 6 Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul şi cuţitul şi s-au dus amândoi împreună. 7 Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi a zis: „Tată!” Iar acesta a răspuns: „Ce este, fiul meu?” Zis-a Isaac: „Iată, foc şi lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?” 8 Avraam însă a răspuns: „Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!” Şi s-au dus mai departe amândoi împreună. 9 Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. 10 Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. 11 Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: „Avraame, Avraame!” Răspuns-a acesta: „Iată-mă!” 12 Iar îngerul a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău”. 13 Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş. Şi ducându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său.
14 Avraam a numit locul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă şi de aceea se zice astăzi: „În munte Domnul Se arată”.
15 Şi a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam şi a zis: 16 „Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu, pentru Mine, 17 De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi; 18 Şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu”. 19 Întorcându-se apoi Avraam la slugile sale, s-au sculat împreună şi s-au dus la Beer-Şeba şi a locuit Avraam acolo în Beer-Şeba.

După citirea atentă a acestui pasaj observăm că Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-l aducă jertfă pe Isaac, doar pentru a-i încerca credinţa şi frica de Dumnezeu, şi în momentul cînd Avraam a dorit să-l înjunghi pe Isaac, Dumnezeu a trimis un înger ce l-a oprit pe Avraam, şi plus i-a dat şi un berbec pentru jertfă, de la care Avraam a dat şi nume acelui loc. Dacă veţi studia cartea „ Legămîntul” din seria Învăţătură peste Învăţătură veţi vedea că aceasta a fost şi o împrejurare cînd Dumnezeu a încheiat un legămînt cu Avraam şi cu sămînţa lui (Isus Hristos), dar acest subiect îl voi atinge în alte articole sau puteţi sa studiaţi cartea „Legămîntul”, menţionată mai sus.

Acum, odată ce am terminat cu primul caz, să trecem la al doilea.

Ioan 3:16

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică

Aici, jertfa chiar a avut loc. Dar această jertfă a fost făcută din dragoste, şi nu pentru o cladire, ci pentru întreaga omenire, ca să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Si cu atît mai mult ca Isus Hristos avea doar trup de om, dar în rest era Dumnezeu, deci o putem clasifica ca jertfă mai mult dumnezeiască, decît omenească.

Deasemenea voi cita şi  din Evrei 10:1-18

1 În adevăr, Legea având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate niciodată – cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an – să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie. 2 Altfel, n-ar fi încetat oare jertfele aduse, dacă cei ce săvârşesc slujba dumnezeiască, fiind o dată curăţiţi, n-ar mai avea nici o conştiinţă a păcatelor? 3 Ci prin ele, an de an, se face amintirea păcatelor. 4 Pentru că este cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele. 5 Drept aceea, intrând în lume, zice: „Jertfă şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup. 6 Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ţi-au plăcut; 7 Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule”. 8 Zicând mai sus că: „Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici nu Ţi-au plăcut”, care se aduc după Lege, 9 Atunci a zis: „Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să statornicească pe al doilea. 10 Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna.
11 Şi orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodată nu pot să înlăture păcatele. 12 Acesta dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, a şezut în vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu, 13 Şi aşteaptă până ce vrăjmaşii Lui vor fi puşi aşternut picioarelor Lui. 14 Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc; 15 Dar şi Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte aceasta, fiindcă după ce a zis: 16 „Acesta este aşezământul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile – zice Domnul: Da-voi legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor”. 17 Şi
adaugă: „Iar de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte”. 18 Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.

Deci vedem că odată cu moartea şi învierea Domnului Isus Hristos, Legea (se referă la Vechiul Testament) vor fi desfiinţate, menţionînd şi jertfele. Deci după moartea lui Isus Hristos, Dumnezeu nu a mai dorit jertfe pentru iertarea păcatelor, atunci, cu atît mai mult pentru constructia unei clădiri. Şi cu atît mai mult o clădire. Nu cred ca i-ar place cuiva să ştie că în pereţii casei lui a fost zidită o persoană, în deosebi unui Dumnezeu atît de milos.