Drumul bătătorit

Pe Vlad și Petru i-am întîlnit la Soroca în timp ce făceam misiune împreună cu Kingdom’s Kids Ministry. Erau și ei parte din această misiune, făceau jocuri pentru copii, dorind din tot sufletul să aibă un impact în viața acestor micuți. Ambii sunt la vîrsta de optsprezece ani, dar nici unul dintre ei nu dă pe față lucrul acesta. Dacă majoritatea tinerilor de optsprezece ani încep să gândească mai profund asupra vieții și a viitorului, atunci în privirile celor doi băieți se simte un dor de copilărie. Pe lângă faptul că ei erau implicați activ în misiune, de multe ori ei erau nevoiți să stea deoparte și să lucreze, pentru a avea cu ce să se întrețină. Poate vă întrebați voi de ce sunt atât de diferiți de ceilalți acești doi tineri? Ce se ascunde în spatele acestor vieți dedicate?Așa s-a întâmplat că prea devreme au nimerit pe drumul singurătății. La numai cei cinci anișori Vlad a fost crescut într-un orfelinat, unde ducea lipsă de haine și încălțăminte. Într-o iarnă a trebuit chiar să meargă desculț la școală, până când un prieten din afara orfelinatului i-a dăruit o pereche de pantofi. Apoi, la vârsta de treisprezece ani a fost transferat la un alt orfelinat, unde l-a și întâlnit pe prietenul său de viață, Petru. Acesta a ajuns aici după ce beția i-a înghițit părinții. Astfel a început prietenia lor, având la temelie aceeași durere “ lipsa de părinți și pribegia. Viața de aici n-a fost mai dulce. Pentru orice nimic eram bătuți de către administrație, ni s-au furat banii pe care i-am câștigat lucrând la o stână, menționează băieții. Iar Vlad mi-a povestit că odată un băiat din sat l-a amenințat că, dacă nu-l servește cu un litru de bere, o să-l bată rău, …și mi-am făcut mari datorii atunci. Acest mod de viață a durat timp de patru ani, până când au trebuit să meargă la școala profesională din satul Zgurița, un drum bătătorit pe care ajung să meargă toți copii din orfelinat, susține Vlad. Li s-a promis că vor învăța timp de un an profesia de tractorist și că vor fi încadrați în muncă, însă n-a fost să fie! Acum, după un an, ei sunt obligați să mai stea încă doi ani aici, din simplu motiv că școala fără elevi nu are profit. Între timp ei au aflat că în satul vecin a apărut un centru creștin, în care ei au mers și au găsit refugiu. În cadrul acestui centru băieții au auzit, pentru prima dată, despre Dumnezeu și au cunoscut dragostea Lui. Dar îndată ce au aflat colegii și administrația școlii au început să-și bată joc de ei cu o atitudine obraznică și ironică. Din această cauză Vlad și Petru vor să se transfere cât mai curând la o altă școală profesională din Soroca. Deci, protagoniștii noștri au comunicat despre gândul lor celor de mai sus. Aici administrația și-a dat arama pe față, impunându-i să restituie toate bursele primite pe parcursul anului ( suma bursei fiind 120 lei pe lună). Fiind în vacanța de vară, cînd toată lumea se odihnește, băieții noștri lucrează din greu pentru a putea realiza transferul. Dar tu? Ce-ai face tu în momentul în care orice speranță a fost spulberată? În pofida faptului că au avut de suferit atât de mult, Vlad și Petru și-au găsit împlinirea în faptul că pot să readucă zâmbetul în inima celor care au fost ca și ei, zâmbetul care izvorăște din dragostea lui Dumnezeu.

Articole recomandate: