Dragostea lui Dumnezeu și pedeapsa cu iadul: cum se împacă acestea două?

Posibil pe mulți îi frământă astfel de întrebări. A fost timp când și pe mine mă frământau. Îmi amintesc că atunci când am citit pentru prima dată Vechiul Testament, m-am îngrozit. Mă gândeam că Dumnezeu este foarte dur cu oamenii. Mi-a luat mult timp ca să înțeleg cu adevărat dragostea, mila și îndurarea lui Dumnezeu. Uneori mi se părea că Dumnezeul Noului Testament este foarte diferit de Dumnezeul Vechiului Testament, ceea ce nu este adevărat.

Întrebare:

Am 19 ani. Formal sunt credincioasă din copilărie, dar dragostea lui Dumnezeu nu o pot înțelege. Cum poate Dumnezeu iubitor să inventeze așa o pedeapsă sofisticată ca iad veșnic pentru copiii Lui iubiți? Chiar și pentru cel mai rău păcătos aceasta este o pedeapsă prea mare pentru o viață scurtă pe pământ. Cum a putut Dumnezeu să inventeze așa ceva, El care pretinde a fi Cel mai Drept? Cât de dur trebuie să fie ca să poți înventa așa ceva? Chiar și un părinte pământesc nu ar dori așa ceva copilului său care s-a făcut vinovat înaintea lui. Eu înțeleg că Dumnezeu nu tolerează păcatul și a. m. d. Nu înțeleg, de ce mi se spune că “El nu poate proceda altfel”? Oare El nu este Atotputernic? Nu văd un pic de dragoste în toate acetea. Mă gândesc la multe lucruri și găsesc multe contradicții. De mult aș înceta să mai cred în Dumnezeu, dar îmi este frică de iad. Plus că mai am și depresie cronică, posibil că toate acestea sunt legate între ele. La cine nu m-ași adresa, îmi răspund la fel: nu face demagogii, nouă multe nu ne sunt date să le înțelegem, trebuie pur și simplu să crezi. După mine aceasta înseamnă să mă autoînșel, să mă prefac că nu este nici o problemă. Dar oare Dumnezeu are nevoie de așa o închinare impusă și fățarnică? Unii spun: întreabă pe Dumnezeu. Eu întreb, dar nu primesc nici un răspuns de la El. Nu mă pot descurca în viață.  Să fiu sinceră, eu de mult mi-ași fi pus capăt zilelor dacă nu ași fi avut frica de iad. Ca rezultat, se primește, că omul este într-o capcană! El este oblicat să existe veșnic. Pentru mine aceasta este îngrozitor și neclar. Eu visez la neant. Trăiesc într-o familie creștină și din copilărie cunosc Biblia. Dar când mă rog și nu primesc nici un răspuns, mai tare mă deranjez și îmi dispare dorința de a mă mai adresa Lui. Sunt atât de confuză că nu știu cu ce să încep. Viața mea este atâta de încărcată că am pierdut capacitatea de a mă mai bucura. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât mă rătăcesc mai mult. Dacă aveți să-mi spuneți ceva mai mult decât “nu face demagogii”, vă rog să mă ajutați cu un sfat. Mulțumesc anticipat.

dragostea lui Dumnezeu și pedeapsa cu iadulConfuzia apare din cauza lipsei unei imagini de ansamblu a mesajului întregii Biblii. Pentru a înțelege dragostea lui Dumnezeu și judecata Lui, trebuie să înțelegem scopul pentru care a creat Dumnezeu omul și pentru ce a fost făcut iadul. Primind răspuns la aceste întrebări, vom putea înțelege dragostea, mila și îndurarea lui Dumnezeu.

1. Scopul pentru care a creat Dumnezeu pe om

De la început Dumnezeu a intenționat să-l facă pe om după chipul și asemănarea Sa ca să stăpânească pământul și tot ce era pe el:

Apoi Dumnezeu a zis:,, Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpînească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pămîntul şi peste toate tîrîtoarele cari se mişcă pe pămînt (Geneza 1:26). Și așa a făcut:

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvîntat, şi Dumnezeu le-a zis: ,,Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul, şi supuneţi-l; şi stăpîniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pămînt. (Geneza 1:27-28)

A avea chipul lui Dumnezeu înseamnă a reflecta caracterul lui Dumnezeu. Ceea ce-l face pe om după chipul lui Dumnezeu este Duhul Sfânt (2 Corinteni 3:18).

Dumnezeu din start a intenționat să-l facă pe om o ființă veșnică. Pentru aceasta El a sădit în grădina Edenului pomul vieții (Geneza 2:9), care avea să întrețină viața omului ca să poată trăi veșnic (Geneza 3:22).

2. Iadul nu a fost pregătit pentru om

Iadul sau focul veșnic nu a fost pregătit pentru om, ci pentru diavol și îngerii lui după cum menționează Domnul Isus în Evanghelia după Matei:

Apoi va zice celor de la stînga Lui:, Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! (Matei 25:41)

Poate cineva va zice: de ce Dumnezeu a creat pe diavolul sau satana? Trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu l-a creat pe diavol o făptură rea, ci l-a creat un heruvim ocrotitor și a fost alegera lui să părăsească locuința și vrednicia pe care i-o dăduse Dumnezeu de la început(Iuda 6).

3. Cum a ajuns omul condamnat la pierzarea veșnică în iad

Dumnezeu când a creat pe om, i-a dat Duhul Său cel Sfânt ca să-l călăuzească în toate lucrurile așa ca omul să-l reflecte pe Dumnezeu (să fie după chipul și asemănarea Lui). Chiar dacă omul era pământesc și avea o fire păcătoasă, el nu putea face răul pentru că nu cunoștea binele și răul și trăia în totală dependență de Dumnezeu, fiind călăuzit de Duhul Sfânt în toate lucrurile. Totuși, Dumnezeu l-a creat pe om o făptură inteligență și i-a dat libertatea să aleagă să rămână în totală ascultare de El și, astfel, să trăiască veșnic sau să cunoască binele și răul (mâncând din pomul cunoștinței binelui și răului) și să moară spiritual (Geneza 2:16-17). Omul a ales să nu asculte de Dumnezeu, lăsându-se înșelat de diavolul.  Mâncând din pomul cunoștinței binelui și răului el a ajuns ca Dumnezeu cunoscând binele și răul, dar trăind într-o fire păcătoasă, el nu a avut putere în el însuși să trăiască fără păcat ca și Dumnezeu, care nu poate fi ispitit să facă rău (Iacov 1:13). Din cauza aceasta Dumnezeu i-a oprit omului accesul la pomul vieții ca să nu mănânce din el și să trăiască veșnic și astfel răul să se înmulțească și să rămână veșnic (Geneza 3:22). Din cauza păcatului, Dumnezeu a părăsit pe om și Duhul Sfânt nu a mai locuit în om. Astfel, prin înșelăciune diavolul a câștigat lumea pentru sine și acum el este cel care controlează lumea (în măsura în care îi permite Dumnezeu – Iov 1-2).

Așa că cei ce trăiesc în păcat au de tată pe diavolul și trăiesc în păcat pentru că caută să împlinească poftele tatălui lor:

Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (Ioan 8:44).

Și toți acei care sunt copiii diavolului, vor avea soarta lui:

Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. (Apocalipsa 21:8)

Deci, din pricina păcatului omul merită iadul. Dacă Dumnezeu nu ar pedepsi pe păcătos (dar toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu – Romani 3:23), atunci El nu ar fi drept în acțiunile Lui, căci El a spus lui Adam, că în ziua în care va mânca din pomul cunoștinței binelui și răului va muri negreșit (Geneza 2:17). Și, chiar dacă, după ce a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului, Adam fizic a mai trăit mulți ani, spiritual a murit chiar în ziua aceea, pentru că toți acei care nu au Duhul Sfânt, sunt morți spiritual:

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,  în cari trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, cînd trăiam în poftele firii noastre pămînteşti, cînd făceam voile firii pămînteşti şi ale gîndurilor noastre, şi eram din fire copii ai mîniei, ca şi ceilalţi. (Efeseni 2:1-3)

4. Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi (Romani 5:8)

În dragostea Sa mare pentru lume, Dumnezeu a ales să vină pe pământ în trup de om și să ia asupra Sa păcatele întregii omeniri. El nu a murit doar pentru păcatele unora, ci pentru păcatul întregii omeniri:

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29)

Pentru că Dumnezeu a plătit prețul deplin pentru păcatul întregii omeniri, toți vor învia în Hristos:

Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos. (1 Corinteni 15:22-23)

Numai că nu toți vor învia pentru viață veșnică. Unii vor învia pentru judecată și ocară veșnică:

Mulţi din cei ce dorm în ţărîna pămîntului se vor scula: unii pentru viaţa vecinică, şi alţii pentru ocară şi ruşine vecinică. (Daniel 12:2)

Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentrucă vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. (Ioan 5:28-29)

Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, dar nici nu vrea ca pământul să se umple de rău. Din acest motiv El a făcut un plan de mântuire potrivit cu care să rămână neprihănit, adică drept, și, totuși, să socotească neprihănit (drept, nevinovat) pe cel ce crede în Domnul Isus:

Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sîngele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu; pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel în cît, să fie neprihănit, şi totuş să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. (Romani 3:23-26)

Intrând în Noul Legământ, omul nu numai că primește iertarea de păcate, ci primește și Duhul Sfânt:

Şi voi, după ce aţi auzit cuvîntul adevărului (Evanghelia mîntuirii voastre), aţi crezut în El (Domnul Isus), şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfînt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:13-14)

Duhul Sfânt este Cel care îl face pe om să trăiască în ascultare de Dumnezeu:

Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. (Ezechiel 36:27)


Și Duhul Sfânt îl face pe om să fie după chipul și asemănarea Sa, așa cum a intenționat Dumnezeu de la început:

Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18)

Concluzie

Deci, dragostea lui Dumnezeu stă în faptul că a dat pe Fiul Său să moare pe cruce pentru păcatele noastre, care ne despărțeau de El și care atrăgeau mânia Lui asupra noastră. Acum este alegerea omului să creadă în Domnul Isus ca să poată trăi o viață fără păcat și să fie mântuit (salvat) de pedeapsa cu iadul sau să nu creadă și să meargă la judecată și să fie osândit pentru faptul că nu a crezut în Domnul Isus (Ioan 3:18).

Articole recomandate: