Русский
Español
English
Sfintele Scripturi alcătuite din 66 de cărţi canonice ale Vechiului şi Noului Testament sunt Cuvântul lui Dumnezeu, adică revelaţia lui Dumnezeu. Lucrul aceste îl mărturisesc catolicii, ortodocşii şi protestanţii în aceeaşi măsură.
Scriptura este insuflată de Dumnezeu
În Epistola II a Apostolului Pavel către Timotei scrie:
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun. (2 Timotei 3:16-17)
Pasajul biblic citat nu doar că dovedeşte inspiraţia divină a Sfintelor Scripturi ci ne mai spune că ele sunt suficiente pentru al face pe omul lui Dumnezeu desăvârşit şi bine pregătit pentru orice lucru bun. Iată câteva pasaje biblice care demonstrează că Sfintele Scripturi reprezintă autoritatea supremă şi completă în materie de credinţă pentru mântuirea fiecărui suflet omenesc.
Avertizarea din Deuteronom
Încă atunci când se aflam în pustie în drum spre Canaan, Dumnezeu a dat poporului Israel o parte din revelaţia Sa divină şi le-a spus astfel:
„Ascultă dar, Israele: hotărârile şi legile care vă învăţ eu astăzi să le păziţi, ca să fiţi vii, să vă înmulţiţi şi ca să vă duceţi să moşteniţi acel pământ pe care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri vi-l dă în stăpânire Să nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, nici să lăsaţi ceva din ele; păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi. (Deuteronomul 4:1-2)
Deci, Dumnezeu, încă de atunci, a interzis oamenilor categoric să adauge sau să excludă ceva din conţinutul Sfintelor Scripturi. Doar El este cel care va adăuga în continuare celelalte părţi ale revelaţiei divine până aceasta va fi completă şi va alcătui Vechiul şi Noul Testament pe care le avem noi azi. Tot în cartea Deuteronom Dumnezeu a mai făcut o avertizare la acest subiect:
Toate câte vă poruncesc siliţi-vă să le împliniţi şi nici să adaugi şi nici Să laşi ceva din ele. (Deuteronomul 12:32)
Avertizarea din Proverbele lui Solomon
În cartea Proverbelor lui Solomon, Dumnezeu iar ne avertizează astfel:
Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite, scut este El pentru cei ce caută la El scăparea. Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să fii găsit de minciună! (Pildele lui Solomon 30:5-6)
Atrag atenţia cititorului că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite şi nu trebuie cineva să manipuleze spunând că Sfintele Scripturi nu sunt suficiente pentru mântuirea noastră îndreptăţind adăugirile omeneşti cărora încearcă să le atribuie aceeaşi autoritate divină. Tocmai pentru că cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite pentru cei ce caută scăpare la Dumnezeu, El ne avertizează să nu adăugăm nimic la cuvintele Lui pentru că pe oricine face aceasta îi va trage la socoteală.
Domnul Isus a mustrat pe farisei pentru că au desfiinţat Sfintele Scripturi prin datina lor
Fariseii, care au adăugat multe învăţături omeneşti la Cuvântul lui Dumnezeu, erau supăraţi pe Domnul Isus şi îl învinuiam că calcă datina bătrânilor. Iată ce ne relatează Scriptura în acest sens:
Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii şi cărturarii, zicând: Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească. Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis: „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor”. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi: Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat? Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. (Matei 15:1-14)
Pasajul acesta biblic arată că nu doar este interzis de Dumnezeu să adăugăm ceva la Cuvântul Lui, ci că orice tradiţie şi datină pe care o adaugă oamenii şi îi dau autoritatea pe care o au doar Sfintele Scripturi va aduce după sine călcarea poruncii lui Dumnezeu şi desfiinţarea Cuvântului Său. Să ne ferească Dumnezeu de a face una ca aceasta. Să ne grăbim să studiem Sfintele Scripturi, adică cele 66 de cărţi ale Vechiului şi Noului Testament – unicele care sunt de inspiraţie divină şi care ne pot mântui şi ne pot face desăvârşiţi şi cu totul destoinici pentru orice lucrare bună, dacă le primim cu credinţă în Isus Hristos şi le împlinim în vieţile noastre.
