De ce Isus şi-a dorit să nu bea paharul suferinţei?

Întrebare:

Recitind Evanghelia după Matei, la capitolul 26 nu înţeleg exact de ce Isus a refuzat să bea paharul suferinţei? Înţeleg că în acel context a bea paharul suferinţei însemna să accepte a se jertfi pentru păcatele omenirii.

Ca să înţelegem mai bine acest pasaj să vedem…

Când Isus a dorit să nu bea paharul suferinţei?

În Evanghelia după Matei este scris astfel:

Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.” Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. I-a lăsat din nou, S-a depărtat şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte. Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.” (Matei 26:36-46)

În această rugăciune Domnul Isus se referea la suferinţele care îi stau înainte, pentru că El urma să fie adus ca şi jertfă de ispăşire pentru păcatele lumii întregi.

Domnul Isus a fost ispitit ca să nu bea paharul suferinţei

În Epistola către Evrei este scris astfel despre Domnul Isus:

Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. (Evrei 4:15)

Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, fiind în trup de om a fost ispitit în toate lucrurile ca  şi noi oamenii. Astfel, în faţa unei morţi atât de chinuitoare, când urma să ia asupra Sa blestemul pentru păcatele lumii întregi, el a fost ispitit şi a cerut Tatălui să se îndepărteze de la El acel pahar. Totuşi, Domnul Isus, chiar dacă a fost ispitit în toate lucrurile care şi noi, a rămas şi a trăit fără păcat. El a băut paharul blestemului pe care trebuia să-l bem noi, fiecare din noi. Slăvit să fie Numele Lui pentru marea izbăvire pe care ne-a adus-o după ce a băut acest pahar. De aceea…

Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:16)

Aşa să ne ajute Dumnezeu.