Are suport biblic învățătura despre alegerea necondiționată?

Doctrina despre alegerea necondiționată

Întrebare:

Pentru că ați scris mai multe articole referitoare la predestinație, puteți să explicați într-un articol interpretarea în context a versetului de la Ioan 6:44. Mai mulți argumentează cu acest verset în favoarea alegerii necondiționate. Mulțumesc.

Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și eu îl voi învia în ziua de apoi. (Ioan 6:44)

Este adevărat că mulți folosesc acest verset în sprijinul doctrinei calviniste despre predestinare (doctrina despre alegerea necondiționată), care afirmă că Dumnezeu, în suveranitatea Lui, înainte de întemeierea lumii, i-a predestinat (i-a ales necondiționat) pe unii oameni pentru viață veșnică, iar pe alții pentru pierzare veșnică. Astfel, potrivit doctrinei calviniste, Domnul Isus s-a jertfit pe cruce numai pentru cei predestinați pentru viață veșnică, dar nu pentru toată lumea. Altfel spus, calviniștii neagă responsabilitatea omului în mântuire. După părerea lor, responsabilitatea omului în mântuire ar știrba suveranitatea lui Dumnezeu: adică nu Dumnezeu ar hotărî cine să fie mântuit, ci omul hotărăște. Aceasta este părerea calviniștilor.

Dar să urmărim acest verset în contextul lui, deoarece contextul determină înțelesul textului și orice text, rupt din context, poate ajunge un pretext. Să începem cu contextul îndepărtat și să vedem ce scrie apostolul Ioan vizavi de acest subiect. El afirmă clar că Domnul Isus “este Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29) și “El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre ; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” (1 Ioan 2:2). Totodată, Noul Testament în întregime demonstrează că mântuirea este prin credință în Domnul Isus. Chiar versetul cheie a Bibliei, care îl găsim scris tot în Evanghelia după Ioan, spune:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3:16)

Noul Legământ nu este un legământ necondiționat. El are o condiție și aceasta este credința: cine crede are viața veșnică, cine nu crede va pieri. De altfel, la judecată oamenii vor fi judecați după faptele lor (Apocalipsa 2011-15), dar vor fi osândiți pentru că nu au crezut în Numele Singurului Fiu a lui Dumnezeu, care a murit pentru păcatele lor:

Dumnezeu, în adevăr, nu a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele Singurului Fiu a lui Dumnezeu.

Deci, Dumnezeu a oferit omului alegerea să creadă sau nu în Numele Domnului Isus și Dumnezeu va răsplăti fiecăruia potrivit cu alegerea făcută: viață veșnică pentru credință și pierzare veșnică pentru necredință.

Acum să trecem la contextul imediat. Vă recomand să citiți în întregime capitolul 6 din Evanghelia după Ioan, chiar dacă ați mai făcut-o nu o singură data mai înainte. Aici voi cita doar paragraful în care găsim scris versetul cu pricina:

Iudeii cârteau împotriva Lui (Isus Hristos), pentru că zisese: “Eu sunt pâinea care s-a pogorât din cer.” Și ziceau: “Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată și mama îi cunoaștem? Cum dar zice El: “Eu M-am pogorât din cer?” Isus le-a răspuns: “Nu cârtiți între voi. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și eu îl voi învia în ziua de apoi. În proroci este scris: “Toți vor fi învățați de Dumnezeu” Așa că oricine a ascultat pe Tatăl, și a a primit învățătura Lui, vine la Mine. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine, are viața veșnică. Eu sunt pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie, și au murit. Pâinea care se pogoară din cer, este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea  aceasta, va trăi în veac: și pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.” (Ioan 6:41-51)

În Ioan 6:44 Domnul Isus face două afirmații:

1. Nimeni nu vine la El, dacă nu este atras de Tatăl,
2. Pe cel care îl atrage Tatăl la El (la Domnul Isus, îl va învia în ziua de apoi (adică are viață veșnică).

Chiar în următorul verset (Ioan 6:45)  Domnul Isus explică că la El vin cei care primesc învățătura Tatălui:

 În proroci este scris: “Toți vor fi învățați de Dumnezeu” Așa că oricine a ascultat pe Tatăl, și a a primit învățătura Lui, vine la Mine. (Ioan 6:45)

Altfel spus, la Domnul Isus vine cel care crede  Scripturile, care mărturisesc despre Domnul Isus (Ioan 5:39).

A doua afirmație din acest verset este, că Domnul Isus va învia în ziua de apoi pe cel ce este atras de Tatăl la El. Chiar din acest paragraf aflăm că viață veșnică are cel care crede în Domnul Isus:

Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine, are viața veșnică. (Ioan 6:47)

Deci, Tatăl atrage la Fiul pe cei ce cred în Numele Domnul Isus: alegerea este condiționată de credința omului.

Apare întrebarea: de ce Domnul Isus a făcut această afirmație: “Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și eu îl voi învia în ziua de apoi.”?  Ne va ajuta să găsim răspuns la această întrebare înțelegerea  împrejurărilor în care Domnul Isus  a făcut această afirmație.  Să vedem cine sunt cei care au venit la Domnul Isus și cărora au fost adresate aceste cuvinte.

Acțiunile descrise în Evanghelia după Ioan 6:22-71 au loc în sinagoga din Capernaum, a doua zi după ce Domnul Isus a înmulțit pâinile și peștii pe celălalt mal a mării Galilee. Domnul Isus la Ioan 6:44 se adresează iudeilor care mâncaseră din pâinile și peștii înmulțiți de Domnul Isus. De la bun început, motivația lor de a veni la Domnul Isus nu a fost credința, ci beneficiul pe care îl puteau avea de la Domnul Isus. Chiar la începutul capitoului apostolul Ioan scrie că motivul pentru care iudeii au urmat pe Domnul Isus a fost semnele pe care le făcea El cu cei bolnavi, adică vindecările:

O mare gloata mergea dupa El pentru ca vedea semnele pe care le facea cu cei bolnavi. (Ioan 6:2)

Se pare că motivul lor a fost dorința unei vindecări fizice. Aceștea au fost cei pentru care Domnul Isus a înmulțit pâinea și peștii. Oamenilor le-a plăcut ce făcea Domnul Isus și s-au gândit să-L facă împărat (Ioan 6:15). Cui nu i-ar plăcea să aibă așa un împărat, care să le împlinească toate nevoile fizice? Ai nevoie de sănătate? Poftim! Ai nevoie de mâncare? Poftim! Dar, se pare, că Domnului Isus nu I-a plăcut motivația lor:

Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur. (Ioan 6:15)

Când mulțimea a observat că Domnul Isus nu mai este, a depus tot efortul să-L găsească și L-au găsit la Capernaum, unde au trebuit să meargă cu corabia. Când L-au găsit la sinagoga din Capernaum, Domnul Isus i-a confruntat direct:

Drept raspuns, Isus le-a zis: “Adevarat, adevarat va spun ca Ma cautati nu pentru ca ati vazut semne, ci pentru ca ati mancat din painile acelea si v-ati saturat. Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne în viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” (Ioan 6:26-28)

La întrebarea ce trebuie să facă penru a căpăta  “mâncarea care rămâne în vaița veșnică, pe care o dă Fiul Omului” (adică cum pot căpăta viața veșnică), Domnul Isus le-a spun că trebuie să creadă în El:

Isus le-a răspuns: “Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.” (Ioan 6:29)

Dar ei nu au crezut în Domnul Isus, cu toate că văzuseră semnele și minunile făcute de El, de aceea, cu toate că au venit din proprie inițiativă la Domnul Isus, nu au rămas cu El:

Isus le-a zis: “Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar v-am spus că M-ați și văzut, și tot nu credeți. Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6:35-40)

Deci, problema celor care au venit la Isus atunci, a fost motivația greșită. Ei au venit la Domnul Isus pentru ca să le fie împinite nevoile materiale, dar nu credința. Ei s-au poticnit de cuvintele Domnului Isus pe care nu le-au înțeles la moment, au cârtit împotriva Lui și L-au părăsit. Ei, cu toate că au venit la Isus, nu au rămas cu Isus. Dar au cârtit și L-au părăsit nu doar mulțimea, care L-a urmat de pe celălalt mal a mării, ci și mulți din ucenicii Lui, care au slujit, când Domnul Isus a înmulțit pâinea și peștii:

Multi din ucenicii Lui, dupa ce au auzit aceste cuvinte, au zis: “Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” (Ioan 6:60)

Când ucenicii au cârtit împotriva Lui pentru cuvintele care nu le-au înțeles, Domnul Isus le-a explicat afirmația din Ioan 6:44:

Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau îmotriva vorbirii acesteia, le-a zis: “Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? Dar dacă ați vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte?… Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață. Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. Și a adăugat: “Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” Din clipa aceea, mulți din ucenici Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El. (Ioan 6:61-66)

Până la urmă, cu El au rămas doar cei doisprezece apostoli, chiar dacă și ei nu înțeleseseră cuvintele Domnului Isus. Motivul, pentru care au rămas cu Domnul Isus, a fost credința lor în Numele Domnului Isus:

Atunci Isus a zis celor doisprezece: “Voi nu vreți să vă duceți?” “Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, “La cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice. Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, sfântul lui Dumnezeu.” (Ioan 6:67:69)

Dar și între acești doisprezece era unul, care urma să-L vândă pe Domnul Isus:

Isus le-a răspuns: “Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.” Vorbea desrpe Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece. (Ioan 6:70-71)

Motivul pentru care a rămas Iuda cu Domnul Isus nu a fost credința, ci “câștigul” care îl avea din poziția care i se oferise între apostoli:

Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: “De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei și să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grija de săraci, ci pentru că era un hoțși, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea. (Ioan 12:4-6)

Și în zilele noastre sunt mulți care vin la Isus sau, mai bine zis la biserică, nu din motive spirituale, ci din motive materiale: sănătate, bunăstare și multe altelea.

Care este motivul pentru care vii tu la Isus, la biserică? Probleme de sănătate? Probleme materiale? Dorești să te căsătorești? Dorești să ai o carieră reușită? Râvnești la o poziție, care ți-ar oferi un câștig material? Care este motivul?

Sau motivul pentru care ai venit la Domnul Isus este că ai crezut din toată inima că Isus este Hristosul și ai ajuns la cunoștința că El este Sfântul lui Israel (Vechiul Testament numește așa pe Dumnezeu)?

Ca și concluzie, vreau încă odată să atrag atenția, că Dumnezeu Tatăl atrage la Domnul Isus pe cei care cred în Numele Domnului Isus, despre care mărturisesc Scripturile.  Pe aceștia nimeni nu-i poate smulge din mâinile Domnului Isus (Ioan 10:28) și El îi va învia în ziua de apoi:

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.(Ioan 10:27-29)

Deci, doctrina despre alegerea necondiționată nu are suport biblic.