Doar Noe și familia lui au fost mântuiți de potop?

ÎNTREBARE:

Când a venit potopul pe pământ în timpul lui Noe, Dumnezeu a nimicit tot ce era pe pământ. Mă întreb dacă cineva s-a căit sau le-a mântuit Dumnezeu sufletele? Chiar toți au mers în iad?

Presupun că știți istoria aceasta din Biblie și faptul că nu au murit chiar toți, ci au fost mântuite opt suflete. Dacă întrebați cu privire la alții afară de familia lui Noe, atunci nu, nimeni alții nu au mai fost mântuiți. Iată ce ne relatează Biblia în acest sens:

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.” Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet. Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat, căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. Să faci corabiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri. Dar cu tine fac un legământ: să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine. (Geneza 6:5–18)

Motivul pentru care a adus Dumnezeu potopul pe pământ a fost tocmai pentru că răutatea omului era mare pe pământ și toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Ceva similar cu zilele noastre sau ce să crezi despre un om de afaceri care risipește toți banii pe care îi câștigă în desfrâu și necurății sexuale și care le înjosește pe femeile cu care întreține relații sexuale până acolo că le pune să meargă în avionul personal în genunchi și cu legătoare, ca pe niște animale. Și neapărat ține să facă poze cum face aceasta și postează în rețelele de socializare ca să vadă cât mai mulți, să-l admire și să facă ca el. Iată așa au ajuns toți oamenii care au trăit în vremea lui Noe și Dumnezeu a intervenit. Noe a fost un om neprihănit și aceasta i-a dat trecere înaintea lui Dumnezeu ca să rămână în viață și să supraviețuiască potopului. Dacă ar mai fi fost cineva neprihăniți, ar fi rămas și ei în viață, căci este scris în proorocul Ezechiel astfel:

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei, dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor”, zice Domnul Dumnezeu. „Dacă aş lăsa ca ţara să fie cutreierată de fiare sălbatice, care ar lăsa-o fără popor, dacă ar ajunge un pustiu pe unde n-ar mai putea trece nimeni din pricina acestor fiare şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea”, zice Domnul Dumnezeu, „că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scăpa, şi ţara ar ajunge un pustiu. Sau, dacă aş aduce sabie împotriva ţării acesteia, dacă aş zice să treacă sabia prin ţară, dacă i-aş nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele şi ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni, pe viaţa Mea”, zice Domnul Dumnezeu, „că n-ar mai scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei singuri ar scăpa. Sau, dacă aş trimite ciuma în ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvârşire oamenii şi vitele, şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea”, zice Domnul Dumnezeu, „că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.” (Ezechiel 14:12–20)

Oamenii din vremea lui Noe au fost total indiferenți la chemarea lui Dumnezeu și L-au disprețuit. Dar, oricine Îl disprețuiește pe Dumnezeu își disprețuiește viața sa proprie. Azi există foarte multă indiferență față de Dumnezeu. Mă mir cum oamenii rămân împietriți și după ce aud și cunosc mult despre Dumnezeu, refuză să-L asculte și să-L urmeze, pentru că le place întunericul în care trăiesc. Înainte de venirea Domnului Isus Hristos oamenii vor avea o atitudine ca a celor care au trăit înainte de potop. Iată ce a spus Domnul Isus în privința aceasta:

Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. (Matei 24:37–39)

Când Noe construia corabia, toți vedeau, căci nu se mai construise până atunci ceva mai gigantic. Azi, dacă ar face cineva așa o corabie, tot ar stârni curiozitatea tuturor, dar cu atât mai mult atunci. În tot timpul construcției Noe le-a propovăduit oamenilor, dar ei au rămas indiferenți. Iată ce ne spune Scriptura:

… dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi; (2 Petru 2:5)

Modul neprihănit de viață al lui Noe a fost o puternică mărturie pentru oamenii dinaintea potopului, căci purtarea lui sfântă crea un mare contrast cu felul lor de viețuire.

În îndelunga Sa răbdare, Dumnezeu a așteptat pocăința oamenilor care au trăit înaintea potopului, dar răzvrătirea din sufletele lor i-a împiedicat să scape de această pedeapsă. (1 Petru 3:20)

Să luăm învățătura necesară și să nu fim indiferenți la Cuvântul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu a rânduit o zi în care va judeca pe oameni prin Domnul Isus Hristos, despre care a dat o dovadă de netăgăduit prin faptul că L-a înviat din morți. Să-L primim în inimi și să urmăm învățătura Lui, așa cum este lăsată în Biblie, ca să putem fi mântuiți și să scăpăm de mânia viitoare care vine peste întreaga omenire.