Discursul meu în faţa Comisiei Parlamentare pentru Drepturile Omului (22 Martie)

Foto: ionsurdu.com

Stimati deputati!

La data de 17 februarie 2011 Guvernul Republicii Moldova a aprobat proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea discriminării. Această propunere legislativă a fost remisă Parlamentului Moldovei pentru adoptare. Alianţa pentru Salvarea Familiilor din Moldova constată că acest document are lacune serioase în cîteva aspecte importante si anume:

1) Prezentarea eronantă a necesităţii adoptării unui astfel de act drept o precondiţie pentru Moldova de obţinere a regimului liberalizat de vize cu UE;

2) Textul legal are deficienţe legislative serioase.

3) Se urmăreşte foarte clar implementarea agendei homosexuale.

Din aceste motive, este necesar ca proiectul respectiv de lege să fie respins integral de către Parlamentul Moldovei sau să fie suficient îmbunătăţit pentru a preveni pe viitor interpretări, care ar afecta relaţiile sociale dintre cetăţeni.

 

1. Legile de anti-discriminare nu sunt direct legate de cerinţele UE de a ridica regimul de vize pentru Moldova. Ridicarea vizei are in primul rand are de-a face cu criterii tehnice (cum ar fi reforma institutiilor vamale si a politiei de frontiera, care tin de competenţele Ministerului Justitiei si celui de Interne), precum şi cu criterii politice. Legislaţia anti-discriminare nu va ajuta in nici un fel Moldova sa implinească criteriile tehnice necesare, deci nu va fi de nici un folos real pentru ridicarea vizelor, care are de a face cu libera circulaţie..

2. La elaborarea priectului de lege Ministerul Justiţiei a pus la bază două directive europene menţionate in Articolul 1Directiva Consiliului 2000/43/EC din 29 iunie 2000 si Directiva Consiliului 2000/78/EC din 27 Noiembrie 2000.

Directiva Consiliului 2000/43/EC din 29 iunie 2000 implementează principiul tratamentului egal intre persoane indiferent de rasă sau etnie. Directiva respectivă nu conţine sintagma “orientare sexuală” drept criteriu de discriminare.Directiva Consiliului 2000/78/EC din 27 Noiembrie 2000 implementează doar principiul tratamentului egal la angajare în cîmpul muncii şi are drept scop împiedicarea angajatorilor de a folosi criterii diferite, inegale în procesul de angajare a persoanelor. Totuşi, pentru a asigura ca bisericile şi organizaţiile religioase să-şi păstreze dreptul de a angaja persoane ce sunt bine pregătite pentru a lucra în acele instituţii religioase, această Directivă conţine o excepţie de etos religios. Aceasta este unica directivă Europeană care include sintagma “orientare sexuală”, dar cum am menţionat mai sus se rezumă doar la eliminarea discriminării la angajarea în cîmpul muncii.

Cu toate acestea, Ministerul Justiţiei a făcut abuz de zel în “conformarea” legislaţiei moldoveneşti la standardele UE, incluzînd în proiectul de lege anti-discriminare noţiuni şi capitole întregi, care nu se conţin în directivele sus-menţionate. Articolele 10 şi 11, care prevăd interzicerea discriminării în domeniul învăţămîntului şi în accesul la  bunuri şi servicii au fost preluate dintr-un proiect de Directivă Generală de Tratare Egală propusă de UE, care nu numai că nu a fost adoptată, dar în prezent nu prezintă nici un risc de a fi vreodată adoptată din cauza caracterului său radical. Statele membre vest europene precum Italia, Germania şi Marea Britanie au opus rezistenţă faţă de elementele acestei Directive contraversate.  Iar guvernarea Austriei a respins luna trecută o propunere legislativă similară cu a noastră. Legea a fost pregatită de Ministerul Afacerilor Sociale condus de socialiști și urma să fie adoptat de către coaliția de guvernare socialist/conservatoare. Conservatorii erau gata să sprijine această propunere până au fost informați despre pericolul pe care îl conţine sintagma „orientăre sexuală”. Proiectul a fost, respectiv, eliminat din agenda legislativului. Exemplul Austriei trebuie folosit pentru a ajuta Moldovei să își exprime propriile valori culturale, suverane, contrare presiunii false şi dezinformării din partea Uniunii Europene.

O noţiune controversată, care de-asemenea a fost insuflată din proiectul de directivă sus-menţionat, este noţiunea de “discriminare indirectă” – orice prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră, care are drept scop dezavantajarea unei persoane faţă de altă persoană. Conceptul discriminării „indirecte” este vag şi foarte vast şi va putea fi interpretat greşit de către autorităţi, iar pe alocuri la propria lor dorinţă. Astfel, pentru a evita pe viitor situaţii conflictuale din cauza ambiguităţii unui sau altui termen, legiuitorul trabuie să pună la bază precizia şi previzibilitata şi nu doar să copie orbeşte termeni scrişi în legislaţia europeană. De altfel, principiile preciziei, clarităţii, accesibilităţii şi previzibilităţii trebuie să se extindă peste toată legea, ca să devină clară întregului public, care o va administra pe viitor.

O altă capcană din proiectul de lege, căreia îi este dedicat întreg capitolul III este aşa numitul Consiliu de Prevenire şi Combatere a discriminării, menit să monitorizeze, să colecteze, să raporteze şi să amendeze în final cazurile de discriminare. Acest organ, delegat şi ales de Parlament  va avea dreptul de a veni cu iniţiative legislative pentru perfectarea cadrului legal în vederea eliminării şi mai aspre a cazurilor de discriminare. După noi, acest organ care a înlocuit avocaţii parlamentari din varianta iniţială a proiectului de lege anti-discriminare, va hărţui la dreapta şi la stînga pe cetăţenii moldoveni pentru toate fleacurile, calificîndu-le acte de discriminare şi va înrăutăţi şi mai mult relaţiile sociale dintre oameni. Pentru ce mai este nevoie de un organ nou, dacă există Centrul Naţional pentru Drepturile Omului? Pentru ce este nevoie de încă o instituţie în plus, pentru care să fie cheltuiţi inutil banii publici.

O altă deficienţă este Articolul 23 din lege, potrivit căruia sarcina de a proba că faptele nu constitue discriminare este pusă pe seamă pîrîtului şi  nu a reclamantului, lucru care nu se înscrie în nici un cadru logic.

3. Autorul Proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea discriminării nu a fost nici Ministerul Justiţiei, nici Coaliţia Nediscriminare, ci organizaţia care reprezintă minorităţile sexuale din Republica Moldova, „Gender Doc-M”. Priviţi un pic în istorie şi vă veţi convinge că în toate ţările, iniţiatorii legislaţiilor anti-discriminare au fost homosexualii, care au inventat termenul „orientare sexuală”, Aceştia l-au împotmolit cu ideea că homosexualitatea este înnăscută şi l-au transformat într-un criteriu de discriminare, strecurîndu-l sub mari presiuni printre adevăratele criterii de discriminare cum ar fi rasa, naţionalitatea, sexul, etc.

”Orientarea sexuală” nu este o normă legală acceptată internaţional. Ea nu se regăseşte în nici un document Internaţional al Drepturilor Omului. În timp ce „orientarea sexuală, este împinsă în Europa ca şi un drept internaţional, 95 de naţiuni au legi care interzic comportamentul homosexual, calificîndu-l drept boală psihologică, care însă se supune tratamentului. Este obligatoriu pentru Parlamentul Republicii Moldova să nu meargă dincolo de acele protecţii deja consfinţite în legea internaţională şi să nu se lase manipulată de grupurile de presiune europene.

În primul rînd, prezentul proiect de lege nu defineşte sintagma “orientare sexuală”. Nu suntem siguri că această sintagmă nu se extinde, în afară de homosexualitate la persoane transsexuale (care nu se pot aprecia cu sexul lor), pedofilie (sex cu copiii), zoofelie (sex cu animale), necrofilie (sex cu persoanele decedate). De ce credeţi se ezită de a fi definită această sintagmă? În varianta iniţială ea s-a extins peste homosexuali, lesbiene, transsexuali şi cupluri de acelaşi sex.

Mai mult şi cel mai important, crearea noilor categorii de drepturi care protejează „orientarea sexuală, va cauza un conflict al drepturilor, începând cu Articolul 9 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (Libertatea de gândire, conştiinţă şi religie), la care Moldova este semnatară. Importanţa acestui drept nu poate fi subestimată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a elevat Articolul 9 drept o piatră de temelie a unei societăţi democrate. Libertarea cuiva de a-şi alege credinţa şi a o trăi este o libertate protejată în cadrul Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Restricţiile puse oamenilor de credinţă care nu sunt de acord cu comportamentul homosexual ca şi dogmă a teologiei lor morale, ar lovi grav în drepturile lor prin implementarea legii, aşa cum este propusă în proiectul de lege. (exemplul lui Marian Vitalie, care a creat pe blogul său o listă cu persoane publice care susţin politicile homosexualilor. Acesta a fost atacat în judecată de către homosexuali, fiind învinuit de homofobie şi intigare la ură.).

După cum am menţionat mai sus, Ministerul Justiţiei, a abuzat cînd a extins sintagma “orientare sexuală” peste domeniul învăţămîntului şi accesului la bunuri şi servicii (art.10 si 11). Autorii se eschivează să explice cum exact se va implementa prevenirea discriminării în instituţiile de învăţămînt “de toate formele şi nivel”. Nu se va trezi oare Moldova într-o bună zi cu un manual identic cu celelaborat de fundaţia ACCEPT din România, care a elaborat pentru toţi profesorii români ghidul practic al profesorului care se numeşte “Orientare sexuală”? Acest ghid învaţă pe profesori cum să cultive în copiii ideea că homosexualitatea sau schimbarea sexului este ceva normal, precum şi să-I ajute să-şi identifice orientarea lor sexuală prin intermediul unor exerciţii practice. Marea Britanie a ajuns mai departe în acest sens, copiii de la grădiniţe şi elevii fiind învăţaţi din cărţi şi manuale cum ar fi: Mama, mamica si eu, Tata, taticul si eu, Rege şi Rege, etc, care descriu “fericirea” pe care copiii o pot avea în familii de acelaşi sex. Marea Britanie chiar a ajuns pînă acolo încît copiii de la grădiniţe sunt învăţaţi să nu pronunţe cuvintele mama şi tata, pentru a anu ofensa pe copiii din “familii” de acelaşi sex. Şi asta, pentru că Marea Britanie, care adineaori se considera o ţară cu principii creştine legiferează deja căsătorii gay, schimbînd în Constituţia sa noţiunile de bărbat şi femeie din definiţia familiei cu noţiunile “partener 1” şi “partener 2”. Acest lucru ne dorim pentru Republica Moldova?

Efectele legilor ce conţin termenul “orientare sexuală”

Acele jurisdicţiii care deja au legiferat legislaţia “anti-discriminare” bazată pe “orientare sexuală” au văzut cât de potrivite sunt acestea pentru abuz. America şi Europa abundă în exemple care dovedesc acest fapt. În New Jersey, o asociaţie metodistă a fost acuzată de discriminare după ce a refuzat să ofere încăperea în care are loc închinarea pentru celebrarea “uniunii” unui cuplu de lesbiene. În statul American Georgia, un consilier creştin a fost concediat pentru că a refuzat să consilieze o femeie în relaţia cu partenera ei – deşi consilierul a îndreptat-o la un alt consilier care era disponibil la moment. Şi în New Mexico, refuzul politicos al unui fotograf de a folosi talentul său pentru  a capta imaginile “angajamentului” dintre două lesbiene a dus la faptul că Comisia pentru Drepturile Omului l-a obligat să plătească 6,600 de dolari.

În Europa, promovarea discriminării bazată pe “orientare sexuală” a avut aceleaşi efecte. În Anglia, Islington ofiţerul stării civile Lilian Ladele a fost ameninţată cu concedierea pentru că a cerut să nu înregistreze parteneriatele între persone de acelaş sex. Tot în Marea Britanie, Peter şi Hazelmary Bull au fost obligaţi să plătească  o amendă de 3,600 £ unui cuplu de acelaş sex, cărora li s-a refuzat cazarea într-un mini-hotel creştin de tip familial. Acest caz a atras atentia mass-media- internaţională pentru că era evident din detaliile cazului că cuplul în vîrstă a fost ales de către activiştii homosexuali pentru a-şi promova agenda lor.  La fel în Regatul Unit, un producător creştin de tricouri a fost ameninţat cu judecată pentru că a refuzat să tipărească pe tricouri mesaje pro-homosexuale, pentru un grup care dorea să organizeze aşa numitele parade gay. Asociaţii catolice din Marea Britanie au fost nevoite să-şi suspende activităţile, refuzînd să plaseze copiii în familii gay.            Aceste exemple reprezintă două principii distrugătoare. Primul, cand legile care protejează discriminare pe bază de “orientare sexuală” sunt  adoptate şi acel “drept” vine în conflict cu libertatea de gîndire, cea de conştiinţă şi religioasă, tendinţa inevitabilă a fost respingerea dreptului la libertatea religioasă necătînd la sugestiile Convenţiei de jurisprudenţă că opusul ar trebuie să fie valabil. Al doilea, implimentarea acestor legi promovează litigii agresive. Ambele scenarii ne arata clar că o scutire simpla pentru comunităţile religioase nu poate fi acceptată drept suficientă. Mai degrabă întregul proiect bazat pe “orientare sexuală” trebuie să fie complet eliminat  pentru a proteja libertăţile fundamentale existente.