Discriminarea și homofobia

0
1107

Discriminarea

Discriminarea este un cuvânt al cărui  redefinire politică își are originea în mişcarea pentru drepturile civile. În utilizare normală, discriminarea este sinonim cu discernământ, dar aşa cum este folosit într-un context al drepturilor civile înseamnă prejudecată iraţională faţă de o persoană. “Iraţional” este calificativul ascuns în termen care distinge discernământul necesar de prejudecată. Într-o societate luminată, nu poate fi nici o bază rațională pentru discriminare pe criterii, cum ar fi culoarea pielii, rasă sau etnie. Cu toate acestea, cu multi-culturalismul, s-au introdus schimbări semnificative și din punct de vedere moral pe criterii de analiză a discriminării. Discriminarea împotriva comportamentelor dăunătoare este în întregime raţională, şi în multe cazuri necesară.
Discriminarea este acum în mintea publicului sinonim cu prejudecata rasială. Mişcarea “homosexuală” a exploatat această asociație pentru a legitima pretenţiile sale proprii, prin faptul că s-a adăugat pe sine în lista minorităţilor cu statut anti-discriminatoriu.
În rezumat, discriminarea a fost utilă pentru  ”activiştii homosexuali”, deoarece publicul este profund condiționat în a asocia acest termen doar cu prejudiciu, în special prejudecată rasială.
Soluţia este să adăugaţi calificativul “raţional” sau “iraţional” de discriminare ori de câte ori se foloseşte termenul. La minim această tactică face ascultătorul să ia în considerație importanţa de calificare. Acesta stabileşte, de asemenea, standardul pentru determinarea a ceea ce este discriminare raţională sau discriminare iraţională.

Homofobia

Acest termen este, probabil, cea mai scandaloasă invenție de către sofiștii “homosexuali”.  Într-un fel, acesta nu ar trebui să fie considerat chiar sofism, deoarece este lipsit de orice urmă de subtilitate. În contrast cu celelalte exemple  inteligente enumerate aici, ilogica homofobiei este insultător de  flagrantă.
Iniţial, homofobia a fost jargonul psihiatric inventat pentru a descrie teama pacienţilor lor de propriile înclinaţii homosexuale. Activiștii “homosexuali” au furat pur şi simplu termenul şi au redefinit-o ca “ura și / sau frica de homosexuali.”
Ca o armă retorică, homofobia este de neegalat. Ea serveşte pentru a defini în primul rînd pe cineva care se opune legitimării homosexualităţii ca un bigot umplut cu ură. Includerea universală a tuturor adversarilor ca și  homofobi nu este accentuată desigur. Activiştii homosexuali asociază public această etichetă cu “atacuri față de homosexuali” violente și fanatism plin de ură. Atunci când folosesc termenul respectiv ei doresc ca oamenii să se gândească la  ucigaşii lui Matthew Shepard, dar în practica convenţională ei includ fiecare bărbat, femeie şi copil care cred că homosexualitatea este anormală sau greşită. Un mod de a expune acest fapt este de a contesta poziția adepţilor “gay”  să precizeze diferenţa dintre homofobia şi poziția non-homofobică faţă de homosexualitate. Ei vor dezvălui că nu acceptă nici o opoziţie faţă de agenda lor, ca fiind legitimă. (Scandaloasa maltratare față de Miss California 2009, Carrie Prejean, de către “Homosexuali”, pentru că și-a expus pur şi simplu părerea ei că o căsătorie trebuie să fie între un bărbat şi o femeie, este ilustrativă).

În al doilea rând, termenul defineşte opoziţia față de homosexualitate ca o boală mintală. “Gay” activiştii au o plăcere deosebită în acest sens deoarece aceasta a fost în urmă cu puţine decenii, când homosexualitatea erat listată ca o tulburare mintală în Manualul de diagnostic şi statistică  Psihiatrică (listarea a fost ştearsă de o manevră politică a activiştilor homosexuali într-un vot din 1973 a membrilor Asociaţiei Americane de Psihiatrie).

 În al treilea rând, termenul poate fi folosit ca echivalent semantic de “rasist,” ajutând “gay” mişcarea să îndoctrineze mai mult publicul cu ideea că opoziţia faţă de homosexualitate este echivalentă cu a aduce prejudiciu împotriva minorităţilor rasiale.
Împreună, aceste aplicaţii strategice ale cuvântului “homofobie” servesc pentru a intimida adversarii și a-i reduce la tăcere. Atunci când orice exprimare a opoziţiei faţă de homosexualitate atrage acuzaţia de om bolnav mintal, este un echivalent de bigot la rasism, atunci puţini se vor aventura la opoziţie publică. Cei care vor tinde să fie în defensivă, vor oferi precizări legale, acestea ca și cum nu sunt de ură (în mod involuntar, dar implicit vor valida minciuna cum că ura este regula generală).
Utilizarea termenului este, în sine, discriminare religioasă, pentru că, implicit, discreditează şi declară nelegitime învăţăturile religioase ale mai multor religii majore ale lumii. Adoptarea termenului de guvern constituie o încălcare prima facie a clauzei Stabilite de Primul Amendament, care interzice aprobarea sau inhibarea de religie.
În rezumat, aşa cum este folosit astăzi, “homofobia” este un cuvânt ce nu face sens folosit de către sofiștii “homosexuali” ca o armă retorică împotriva oponenţilor lor.
Aceasta sumarizează că toţi adversarii ar fi bolnavi mintal, atacatori de “homosexuali”, şi, în acest sens declară doctrinele religioase de masă a fi  dăunătoare şi nelegitime. Soluţia este de a respinge termenul de “homofobie” în sine ca fiind dăunător şi nelegitim. Ilegitimitatea sa poate fi expusă prin definirea termenului de către avocații pro-homosexuali ” şi distincţia între opoziţia  homofobă şi non-homofobă faţă de homosexualitate.

Toleranţă

Toleranţă înseamnă a avantaja pe cineva sau ceva ce nu îți place, în scopul menținerii politeții. Toleranța este, prin urmare, o virtute esenţială într-o societate diversă. Cu toate acestea, în lexiconul “homosexual”, toleranţa înseamnă acceptarea necondiţionată a homosexualităţii. Oricine care dezaprobă comportamentul homosexual este etichetat intolerant, chiar şi cei care tratează auto-denumiții “homosexuali”, cu cea mai mare curtoazie şi respect.
Abuzul de limbaj este un lucru periculos. Utilizarea abuzivă a termenului de toleranţă este un exemplu bun. Pentru fiecare persoană care vrea să ofere corectitudine politică pentru a evita să fie considerată intolerantă, există un altcineva a cărui dezaprobare de homosexualitate este mai puternică și-l face ca el sau ea să fie considerați drept intoleranți. Acesta din urmă poate începe chiar a vedea intoleranţa ca și o virtute, deoarece se pare necesar să fie intoleranţă pentru a opri legitimarea perversiunilor sexuale. Acest lucru favorizează un climat în care intoleranţa faţă de minorităţile legitime poate fi mult mai uşor de justificat. Așa cum “homosexualii” s-au dovedit a fi, mulţi oameni chiar nu cred suficient de important de a înţelege de ce intoleranţa de rasă şi  intoleranţa faţă de perversiune este diferită. Această confuzie serveşte rasiştilor la fel de uşor după cum și “homosexualilor.”
Pentru a reafirma adevarata semnificație a toleranţei în faţa sofisticii “gay”, subliniem faptul că toleranţa este relativă. Unele lucruri merită toleranţă absolută şi unele lucruri merită toleranţă zero, dar cele mai multe se încadrează undeva între. De exemplu, societatea noastră ar trebui să aibă toleranţă ridicată pentru libertatea de exprimare (de exemplu, dreptul de a spune “Eu sunt gay”), dar toleranță scazută pentru comportament dăunător (de exemplu, sodomie). Toleranţa față de un lucru este relativă la gradul de beneficii sau daune pe care le poate provoca.

Concluzie

Esența sofismului “homosexual” este redefinirea  homosexualităţii ca o stare de a fi, şi nu o formă de comportament sexual. Acest lucru permite mişcarii “homosexuale” să definească homosexualii ca o minoritate cu drepturi civile comparabile cu afro-americanii  şi alte grupuri minoritare a căror stare într-adevăr se bazează pe caracteristici imuabile. La rândul său, acest lucru permite mişcarii “homosexuale” să moştenească şi să exploateze toate câştigurile legale, politice şi sociale ale mişcării pentru drepturi civile în scopuri proprii.
Teoria de orientare sexuală este mijlocul prin care se “vinde” ideea despre homosexualitate ca și ceva normal şi imuabil. Aceasta creează un context în care sexualitatea poate fi separată de fiziologie. Numai făcând scopul și funcțiile organismului uman irelevante, promotorii ”gay-lor” pot evita astfel evidente adevăruri despre homosexualitate.
Toate condiţiile examinate în acest articol, care se aplică pentru homosexuali, depind de valabilitatea lor la teoria de orientare sexuală, care, la rândul său, depinde de redefinirea homosexualităţii.
În final, această bătălie este câştigată prin afirmarea a ceea ce este evident. Adevarul despre homosexualitate este de la sine evident. Adevărurile auto-evidente nu sunt predate, acestea sunt dezvăluite.
Pentru a-i ajuta pe oameni să depăşească sofismul ”gay-lor” nu este nevoie ca noi să-i învăţăm fapte şi cifre sau să le ridicăm nivelul lor de sofistică intelectuală. Dimpotrivă, este nevoie de o clarificare a lipsei de informare, care ascunde realitatea simplă a lucrurilor.
Într-adevăr, dacă sunteți dependent de studii şi statistici pentru a convinge pe cineva de incorectitudinea homosexualităţii şi temere de legitimare în societate, a-ți pierdut deja dezbaterea.
Să analizăm: o persoană care rămâne neconvinsa de o aluzie evidentă a adevărului, s-a dovedit a fi un intelectual “neacceptat” (în sensul de la Romani 1:28, au pierdut adevărul), pentru care faptele nu contează.
Totuşi, dacă retrageți probele secundare, adevărul evident este insuficient pentru a dovedi cazul dumneavoastră, faceți în mod voluntar un context de dezbatere, care favorizează pe cei care sunt dispuşi să trişeze, minți sau ignora fapte pentru a câştiga.
Acest lucru nu este o sugestie ca și cum poziţia pro-familiei nu are suport ştiinţific. Într-adevăr, preponderenţa mare de probe, de la studiile de cercetare cele mai respectate, afirmă concluziile noastre. (Vedeți secţiunea a patra).
Înfrângerea argumentelor “gay”, însă, depinde de afirmarea adevărului simplu despre homosexualitate de la început. Dacă nu reușiți să contestați presupoziţiile  poziției “homosexuale”, veți fi pentru totdeauna în dezavantaj în a vă opune  față de scopurile agendei homosexuale. Stați fermi pe adevărul că homosexualitatea este o stare dezordonată demnă de o dezaprobare socială, deoarece răspândeşte boală şi disfuncţie. Veţi fi atacat agresiv pentru această poziţie, pentru că adversarii voștri ştiu că aceasta este singura poziţie de la care puteţi învinge cu succes toate argumentele lor. Ați avea parte de mai puţină bataie de cap, dacă aţi căuta un punct de compromis, dar în proces vă veți vinde cea mai mare parte a autorităţii dumneavoastră morală şi convingătoare.
Dacă refuzaţi să stați ferm pe presupozitii dumneavoastră pro-familiste, descoperirile prevăzute în această broşură nu vor mai fi de o valoare mare pentru voi. Dar, dacă optaţi pentru o orientare pro-familistă determinată, ele vă vor servi ca arme puternice împotriva oricărei forme de sofistică “homosexuală” şi, dacă rămâne persistentă, opoziția dvs. curajoasă pentru adevăr, va fi în cele din urmă justificată.