Dinozaurii contemporani oamenilor – partea I

Din manualele școlare învățăm, că dupa era paleozoică urmează cea mezozoică – aceasta este era reptilelor gigantice — dinozaurilor. Fosilele din Mezozoic ne mărturisec, că cândva (când?) ”sopârlele strașnice” (anume așa se traduce din greacă cuvântul ”dinozaur”) populau practic toată suprafața Pământului. Dar dacă toate speciile de animale (inclusiv și dinozaurii) au supraviețuit Potopului, fiind luate de Noe în corabie, atunci reiese că dinozaurii erau contemporani omului și nu au murit cu 65 milioane de ani până la apariția omului, după cum afirmă teoria evoluției.

Există dovezi științifice în favoarea acestei afirmații? Răspunsul este: ”Da, există și chiar destul de convingătoare și suficiente.”

”Urmele picioarelor pe teoria evoluției” — așa a caracterizat ziarul Star Telegram din 17 iunie 1982 descoperirea realizată în valea râului Paluxy, la 6 km de orășelul Glen Rose, statul Texas. După ploile torențiale, nivelul apei din râu s-a ridicat și a spălat o parte din rocile sedimentare, dezgolind straturile de calcar, vârsta cărora, după unele estimări tradiționale evoluționiste a scării geologice, ar trebui să fie de 108 (!) milioane ani. La suprafața stratului s-au descoperit o mulțime de amprente a urmelor de dinozaur și om! Fuseseră descoperite și urme ”duble”, când dinozaurul calcă deasupra urmei piciorului uman și invers — omul calcă peste urma lăsată de dinozaur. Renumiți antropologi au fost nevoiți să recunoască că aceste urme practic sunt identice cu cele ale omului modern.
Încă o lovitură asupra adepților teoriei vârstei Pământului cu milioane de ani a fost descoperirea făcută în regiunea Londra (statul Texas). În startul din gresie din ordovician, datat cu vârsta de 438 – 505 milioane de ani, a fost găsit îngropat în piatră un ciocan de fier forjat cu mâner de lemn. Desigur, putea sa ajungă acolo numai până la formarea gresiei. Mai devreme de jumătate de miliard de ani în urmă? Puțin probabil.

Aparent, aceste straturi s-au format cu mult mai târziu și tabelul cronologic evoluționist necesită o revizuire substanțială. Punctul de vedere că toate straturile din paleozoic s-au format rapid în urma potopului mondial reprezintă cea mai plauzibilă explicație.

Un an mai târziu (1983) a apărut o publicație care vorbea despre existența unor descoperiri asemănătoare în munții Kugitang, Tau pe teritoriul Turkmenistanului. ”În această primăvară expediția Institutului geologic a Academiei de Științe din RSS Turkmenistan a descoperit peste 1500 de urme, lăsate de dinozauri în munții din sud-estul republicii. Impresionant este faptul că sunt prezente și urme identice de picioare ale omului modern, printre aceste animale preistorice” – scria ziarul Мoscow News (1983, No.24, с.10).

Ce este mai credibil — că omul a existat cu 65 milioane de ani în urmă sau dinozaurii au trăit până recent? În ultimul timp, tot mai des, înșiși paleontologii își aduc lor surprize, descoperind oase de dinozaur ”proaspete”, adica încă nefosilizate, iar pe 7 iulie 1993 un grup de cercetători ai universității Newcastle au reușit să distingă din astfel de oase proteine care nu reușiseră să se descompună. Însă cunoaștem că proteinele se descompun foarte repede – cu siguranță nu putea să se păstreze mai mult de 5000 de ani.

Apare o întrebare: ”Dacă omul și dinozaurul până nu demult erau bine cunoscuți, de ce nu au rămas mărturii în cultura istoriei umane?” Însă și aceasta este o păcăleală! Pe Pământ practic nu există etnii să nu fi păstrat în literatură, folclor sau obiecte de artă pe care sunt redate amintiri ale dragonilor uriași, monștri și a bestiilor. Cercetătorii americani au reușit să identifice practic toate speciile de fosile gigantice pe baza desenelor de pe stânci ale indienilor. Astfel de imagini găsim la babilonieni, sumerieni, britanici și chiar pe monumentele arheologice romane. Mai mult decât atât, precizia cu care au fost făcute aceste desene ne vorbește că pictorul văzuse personal aceste animale și nu le cunștea doar din auzite.

În cronicile literaturii epice a popoarelor west-europene găsim o mulțime de referințe despre diverși dragoni.     VA URMA…