Din loc, de pe loc, în loc de – câte fețe are cuvântul „loc”? (2)

După ce am explorat sensurile de bază ale cuvântului „loc”, revenim cu o a doua pastilă dedicată expresiilor în care acesta apare. Vom analiza nu doar sensurile, ci și nuanțele contextuale care transformă acest cuvânt simplu într-un adevărat „cameleon lingvistic”. Haideți să vedem cum se schimbă sensul în funcție de împrejurare și construcție.

1. DIN LOC vs. DE PE LOC

Din loc – loc. adv. De acolo de unde este sau se află cineva, stând nemișcat, fără a se deplasa.

Se referă, în general, la interiorul unui loc sau la plecarea de undeva. Accentul cade pe mișcarea din interiorul unei poziții sau ieșirea dintr-un spațiu (nu neapărat fizic).

Exemple:

„Domnul a zis lui Avram după ce s-a despărţit Lot de el: «Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi ţi-o dau ţie şi seminţei tale în veac.»” (Geneza 3:14-15)

Munții păreau că nu s-au urnit din loc de când lumea, străjuind tăcuți valea adormită.

De pe loc – loc. adv. Se referă la suprafața sau poziția exactă ocupată de ceva sau de către cineva. Accentul cade pe punctul concret unde se află ceva, cu ideea de contact cu o suprafață.

Exemple:
„Trenul s-a urnit de pe loc cu un oftat greu, de parcă părăsea cu părere de rău gara.” (Mara, Ioan Slavici)

„De pe loc, Mircea a simțit că trebuie să facă ceva pentru a opri avalanșa de evenimente.” (Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda)

„A plecat din loc” = a început să se miște.

„A sărit de pe loc” = a făcut o acțiune în punct fix.

2. A ȚINE LOC DE

A ține loc de – a înlocui, a servi în locul cuiva sau a ceva, a îndeplini temporar sau simbolic o funcție sau un rol.

Exemple:

„Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear şi au descălecat acolo. Şi au zis unul către altul: «Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc!» Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var.” (Geneza 11:1-3)

Faptul că îl asculți pe cineva fără să-l întrerupi ține loc de sfat, pentru că uneori omul are nevoie doar să fie auzit.

3. A-I STA CUIVA MINTEA ÎN LOC

A-i sta cuiva mintea în loc – expresia este folosită pentru a indica o stare de uimire sau surpriză extremă, care face ca persoana respectivă să rămână fără reacție, ca și cum ar fi „înghețat” în momentul respectiv.

Exemple:

„Vitoria a rămas pentru câteva clipe nemișcată, cu mintea în loc, la auzul veștii că soțul ei nu mai trăia.”(Mihail Sadoveanu, Baltagul)

Când am văzut rezultatele implementării proiectelor de către această organizație, nu mi-am putut crede ochilor, iar mintea mi s-a oprit pur și simplu în loc de mirare.

4. A-I VENI (CUIVA) INIMA LA LOC

A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc – este folosită pentru a descrie o stare de ușurare sau de calmare a unei persoane după o perioadă de îngrijorare sau stres.

Exemple:

După ce a aflat că fiul său ajunsese în siguranță acasă, i-a venit inima la loc, simțind o mare ușurare că teama și îngrijorarea s-au risipit în sfârșit.

După ce au terminat discuțiile cu autoritățile și au primit aprobarea necesară pentru proiect, i-a venit inima la loc, știind că toate eforturile lor nu au fost în zadar.

5. A PUNE PE CINEVA LA LOCUL LUI

A pune pe cineva la locul lui – a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu.

Exemple:

Când a încercat să o critice pe colega sa pentru idei care i se păreau nesemnificative, managerul a pus-o la locul ei, explicându-i că toate opiniile sunt importante și trebuie respectate, indiferent de statutul persoanei.

După ce tânărul a început să țipe și să fie obraznic în fața profesorului, acesta l-a pus la locul lui, subliniind că astfel de comportamente nu sunt tolerate și că trebuie să aibă respect pentru autoritate.

6. LOCUL SFÂNT/LOCUL PREASFÂNT

„Locul Sfânt” și „Locul Preasfânt” sunt termeni biblici și teologici care desemnează spații sacre distincte din Cortul întâlnirii și mai târziu din Templul din Ierusalim, folosite în cultul religios evreiesc. Ambele exprimă grade diferite de sfințenie și apropiere de prezența lui Dumnezeu.

Locul Sfânt (în ebraică: Qodesh) – este prima încăpere a Cortului întâlnirii sau a Templului, situată imediat după curtea exterioară. Aici aveau acces preoții, dar nu oricine. În el se aflau obiecte sfinte, precum:

– sfeșnicul cu șapte brațe (Menora);

– masa pâinilor pentru punerea înainte;

– altarul tămâierii;

Este considerat un spațiu de slujire, unde se aduceau jertfe simbolice și rugăciuni.

Locul Preasfânt (Qodesh haQodashim = Sfânta Sfintelor) – este a doua încăpere, cea mai sfântă, situată dincolo de perdeaua groasă care o separa de Locul Sfânt. Numai marele preot avea voie să intre, o singură dată pe an, de Ziua Ispășirii (Yom Kippur), pentru a aduce jertfă de ispășire pentru popor. Aici se afla Chivotul Legământului, care simboliza prezența directă a lui Dumnezeu. Este un spațiu asociat misterului, sfințeniei supreme și prezenței divine directe.

Simbolism:

Locul Sfânt – apropiere de Dumnezeu prin slujire.

Locul Preasfânt – comuniune intimă cu Dumnezeu, dar accesibil doar prin curăție desăvârșită.

Exemple:

„În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită «Locul Sfânt», erau sfeşnicul, masa şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema «Locul Preasfânt».

El avea un altar de aur pentru tămâie şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot erau un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legământului.” (Evrei 9:2-4)

7. ÎN LOC SĂ vs. ÎN LOC DE A

În loc să/în loc de a – sunt structuri echivalente din punct de vedere semantic și se folosesc pentru a exprima o alternativă sau o contrapunere între două acțiuni. Ele marchează o alegere negativă față de o variantă considerată potrivită sau dezirabilă.

Ambele introduc o acțiune care nu s-a făcut, fiind înlocuită cu alta. Diferența dintre ele este una gramaticală, în funcție de forma verbului care urmează.

În loc să – loc. conj. Funcționează ca o conjuncție compusă. Se folosește atunci când urmează un verb la conjunctiv, care introduce o propoziție subordonată.

Exemple:

În loc să ofere o analiză obiectivă a situației, raportul a fost încărcat de generalizări și formulări vagi.

În loc să-și ceară scuze pentru întârziere, a început să explice pe un ton defensiv cât de complicată a fost ziua lui.

În loc de a – loc. prep. Funcționează ca o prepoziție compusă și se folosește când urmează un verb la infinitiv lung (a face, a merge, a munci).

Exemple:

În loc de a reduce birocrația, reforma a dus, paradoxal, la o creștere a numărului de documente necesare.

În loc de a te concentra pe ceea ce îți lipsește și de a tânji după reușitele altora, pune în valoare potențialul cu care ai fost înzestrat și folosește-l din plin pentru a contribui la binele celor din jur și la îmbogățirea mediului în care trăiești.

Diferența este subtilă:

– În loc să este mai frecvent în limbajul curent;

– În loc de a are o nuanță mai formală, fiind folosit mai ales în scris sau în exprimarea elevată.

În articolul următor, vom vorbi despre cuvintele care apar doar la forma de plural, cunoscute în gramatica limbii române sub denumirea de pluralia tantum (din latină, „numai plural”).