Ce spune Apostolul Pavel despre succesiunea apostolică?

Enciclopedia Wikipedia.org dă următoarea definiţie termenului „succesiunea apostolică”

Succesiune apostolică (lat. successio = urmare, continuare) este un termen tehnic ce se referă la modul în care se păstrează structura unică şi permanentă a apostolatului “celor 12” în continuitatea lui istorică a Bisericii. Biserica este zidită pe “temelia apostolilor”(Efeseni.2,20), în sensul că cei 12 formează un grup unic, cu o misiune unică în întemeierea Bisericii. Hristos însuşi instituie colegiul celor doisprezece apostoli, ca însuşi modelul Bisericii, ca o structură ce garantează continuitatea ei istorică şi identitatea ei de “trup” al lui Hristos. Aceasta se vede şi din faptul că Duhul Sfânt este trimis de Fiul, proslăvit anume pentru a confirma această structură apostolică, drept bază a Bisericii.

Mai multe biserici se declară a fi unicii care au succesiunea apostolică, această declaraţie însemnând că celelalte biserici nu au această succesiune. Zilele trecute a fost atins acest subiect în unul din comentariile plasate pe portalul Moldova Creștină, şi pentru că acum predau Epistola a II-a a lui Pavel către Timotei la Institutul de Studii Biblice Inductive, am găsit că este bine să abordez acest subiect din perspectiva acestei epistole, care a fost scrisă de Apostol înainte de executarea lui de către Romani. Pavel fiind unul din apostoli, era preocupat de cel ce urma să-i fie succesor, adică de Timotei şi i-a lăsat această epistolă ca şi testament.

Succesiunea apostolică presupune înainte de toate succesiunea în adevăr

Această afirmaţie am găsit-o într-un articol de pe internet în care nu este indicat autorul. Apostolul Pavel a scris şi a insistat exact pe acest lucru, pe adevăr. De aceea i-a scris lui Timotei:

Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus. Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat, păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. (II Timotei 1:13-14)

Dreptarul este un instrument folosit în construcţie după care este verificat cât de drept este construit un perete şi după care se stabileşte direcţia dreaptă pentru construcţie. În planul zidirii bisericii şi a relaţiei fiecărui creştin cu Dumnezeu, acest dreptar este Sfânta Scriptură care este alcătuită din cele 66 cărţi ale Vechiului şi Noului Testament. Au fost numite „canonice” aceste cărţi tocmai din motiv că ele cuprind normele învăţăturii adevărate. La vremea stabilirii canonului Sfintei Scripturi existau multe alte scrieri şi tradiţii care se pretindeau că fac parte din adevăr, dar nu erau aşa şi au fost declarate apocrife. Sfintele Scripturi rămân a fi criteriul de verificare a veridicităţii fiecărei scrieri şi învăţături care au apărut de atunci până azi, pentru că Sfintele Scripturi sunt dreptarul învăţăturilor sănătoase. Succesiunea apostolică aparţine celor care au ţinut şi ţin aceste dreptar cu credinţă şi dragostea care este în Isus Hristos.

Succesiunea apostolică presupune transmiterea adevărului curat

În capitolul 2 al aceleiaşi epistole II către Timotei, Apostolul Pavel scrie:

Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi ce-ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii. (II Timotei 2:1-2)

Timotei a auzit şi a învăţat de la Apostolul Pavel învăţătura sănătoasă a Sfintelor Scripturi. Acum de la el se aşteptam să încredinţeze această învăţătură oamenilor de încredere, adică să înveţe Cuvântul lui Dumnezeu şi să le încredinţeze transmiterea acestui Cuvânt mai departe, la oameni de încredere, oameni care vor ţine cu credinţă şi dragoste acest cuvânt şi îl vor păzi aşa cum a fost lăsat de apostoli. Nu poate pretinde nimeni la succesiunea apostolică, dacă nu mai ţine cont de învăţătura Sfintelor Scripturi pentru a o trăi şi pentru a o transmite altora.

Au căzut din succesiunea apostolică cei ce s-au abătut de la adevăr

Când l-a avertizat pe Timotei despre erezii, Apostolul Pavel a făcut referinţă la doi oameni care au căzut din succesiunea apostolică şi iată ce spune el:

Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti; căci cei ce le ţin, vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Şi cuvântul lor va roade ca cangrena. Din numărul acestora sunt Imeneu şi Filet, care s-au abătut de la adevăr. Ei zic că a şi venit învierea şi răstoarnă credinţa multora. (II Timotei 2:16-18)

Imeneu şi Filet s-au abătut de la adevăr, adică de la dreptarul învăţăturilor sănătoase care este Sfânta Scriptură. Prin aceasta ei s-au descalificat şi au căzut din succesiunea apostolică. Acelaşi adevăr se aplică fiecărui om care a depăşit limitele Cuvântului lui Dumnezeu, indiferent de poziţia pe care o are în biserică.

Succesiuna apostolică implică rămânerea pe învăţătura Sfintelor Scripturi pentru totdeauna

Vorbindu-i lui Timotei despre pericolele vremurilor din urmă, când foarte mulţi oameni care se pretind creştini se vor abate de la adevăr, Apostolul Pavel a scris:

Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţă în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (II Timotei 3:13-17)

Oricât de multe învăţături nu ar apărea în biserică pe parcursul secolelor, sau tradiţii, fiecare slujitor a lui Dumnezeu este chemat să rămână în învăţătura Sfintelor Scripturi şi să nu depăşească această învăţătură. Numai aceasta ne păstrează pe noi în succesiunea apostolică. Iată de ce Apostolul Pavel mai scrie în continuare astfel:

Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă (Cuvântul lui Dumnezeu/Sfintele Scripturi); ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr (Cuvântul lui Dumnezeu/Biblia/Sfintele Scripturi), şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. (II Timotei 4:

1-4)

Dumnezeu să ne păzească de pericolul acestor vremuri de pe urmă ca să nu căutăm a le îngădui oamenilor, ci lui Dumnezeu. Să rămânem pe învăţătura apostolilor aşa cum este aşteruntă pe paginile Sfintelor Scripturi şi astfel să rămânem în succesiunea apostolică.