Este sclavia acceptată și promovată în Biblie?

0
2099

Întrebare:

Cum explicaţi pasajul din Exodul 21:20-21?

Ca să dau un răspuns la întrebare, în primul rând trebuie să citez textul la care ați făcut referință și care scrie astfel:

Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat, fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui. (Exodul 21:20-21)

De fapt, întreg capitolul 21 fece des referință la robi și robie, de acea, voi cita mai mult din acest capitol.

Dumnezeu le dă o șansă robilor

Începe capitolul 21 astfel:

„Iată legile pe care le vei pune înaintea lor. Dacă vei cumpăra un rob evreu, să slujească şase ani ca rob; dar în al şaptelea să iasă slobod, fără să plătească nimic ca despăgubire. Dacă a intrat singur, să iasă singur; dacă era însurat, să iasă şi nevasta sa împreună cu el. Dacă stăpânul lui i-a dat o nevastă, şi a avut fii şi fiice cu ea, nevasta şi copiii să fie ai stăpânului lui, iar el să iasă singur. Dacă robul va zice: „Eu iubesc pe stăpânul meu, pe nevasta mea şi copiii mei, şi nu vreau să ies slobod”, atunci stăpânul lui să-l ducă înaintea lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, şi stăpânul lui să-i găurească urechea cu o sulă, şi robul să rămână pentru totdeauna în slujba lui. (Exodul 21:1-6)

De cele mai multe ori, și mai ales în cazul evreilor, cineva ajungea rob din pricina datoriilor financiare mari acumulate pe care nu le putea întoarce. Chiar dacă robia este un mare rău, nu cred că este mai ușor când cei ce ajung azi să aibă datorii mari sunt urmăriți ca să fie băgați la închisoare, sau alteori se și omoară unii pe alții pe motiv că nu pot să întoarcă datoriile. În vechime cel ce își acumula datorii știa că ultima soluție era să se vândă în robie celui de la care a împrumutat.

Partea frumoasă este că Dumnezeu a rânduit un an de veselie după fiecare 6 ani și atunci trebuia să se dea libertate tuturor robilor din țară ca fiecare să poată relua viața de la început, indiferent de problemele și de insuccesele avute până atunci. Dumnezeu totdeauna ne dă o șansă și trebuie să-I fim recunoscători și să nu disprețuim șansele oferite.

La păgâni robii nu mai aveau nici un fel de drept, erau priviți ca animale și ca obiecte. Nu tot așa este în poporul lui Dumnezeu. Priviți doar textul studiat și veți vedea că Dumnezeu cere poporului Său să respecte anumite drepturi ale robului și anume:

  • În anul al șaptelea să-l lase la libertatate fără a plăti despăgubire
  • Să-i păstreze integritatea familiei robului
  • Să rămână în slujba stăpânului până la urmă

Posibil că cineva va spune că nu se respectă integritatea familiei din moment ce dacă s-a căsătorit fiind rob, nu i se permite să iasă din robie cu soția și copiii. Dar și robul trebuia să înțeleagă că starea lui va afecta întreaga familie și dacă dorea să se căsătorească, atunci avea să aștepte până venea anul de veselie și ieșea la libertate. Numai așa putea să-și întemeieze o familie trainică. Dacă însă vedea că stăpânul lui este un om bun la care dorește să rămână toată viața împreună cu viitoarea lui familie, atunci putea să se căsătorească fiind și rob.

Dumnezeu protejează demnitatea morală a robilor

În continuare, același capitol 21 al cărții Exodul spune:

Dacă un om îşi va vinde fata ca roabă, ea să nu iasă cum ies robii. Dacă nu va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el să-i înlesnească răscumpărarea; dar nu va avea dreptul s-o vândă unor străini, dacă nu-şi va ţine cuvântul. Dacă o dă de nevastă fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. Dacă-i va lua o altă nevastă, nu va scădea nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul ei de soţie. Dacă nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea ieşi, fără nicio despăgubire, fără să dea bani. (Exodul 21:7-11)

În cazul când cineva care ajungea în situația să devină rob prefera să dea pe una din fetele lui în robie, Dumnezeu ridică niște legi care vor proteja pe această fată și anume:

  • Ea nu va putea fi vândută niciodată nimănui.
  • Dumnezeu categoric interzice abuzul sexual al robilor, ceea ce la alte popoare era larg răspândit. Și dacă cineva a hotărât să întrețină relații sexuale cu roaba aceasta putea avea loc doar atunci când se căsătorea cu ea, iar după aceasta roaba nu mai era roabă, ci devenea soție cu drepturi depline de soție.
  • Dacă stăpânul o da de soție unuia dintre fiii lui, trebuia să se poarte cu ea ca și cu o fiică și chiar dacă fiul apoi mai lua o a doua soție, nu trebuia să-i scadă nimic din hrana, îmbrăcămintea și dreptul ei de soție care i se cuvine.
  • Dacă nu-i erau satisfăcute nevoile, soția lui, adică fosta roabă, avea dreptuă să plece de la el fără să mai plătească vreo despăbugire.

O altă sursă de proviniență a robilor erau prizonierii de război. Iată ce lege a dat Dumnnezeu copiilor lui Israel cu privire la prizonierii de război:

Când vei merge la război împotriva vrăjmaşilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale, şi vei lua prinşi din ei, poate că printre cei prinşi vei vedea o femeie frumoasă şi vei dori s-o iei de nevastă. Atunci s-o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-şi radă capul şi să-şi taie unghiile, să-şi lepede hainele pe care le purta când a fost prinsă, să locuiască în casa ta şi să plângă pe tatăl şi pe mama ei o lună de zile. După aceea, să te duci la ea, să-i fii bărbat, şi ea să-ţi fie nevastă. Dacă nu-ţi va mai plăcea, s-o laşi să plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porţi cu ea ca cu o roabă, pentru că ai înjosit-o. (Deuteronomul 21:10-14)

Ați văzut cum spune Cuvântul lui Dumnezeu? Sentimentele acestei femei păgâne, provenite din alt popor, trebuiesc respectate. Trebuia să-i fie oferit timp ca să-și plângă pe cei dragi din familie pe care i-a pierdut și pentru această recuperare sufletească să i se ofere o lună. Apoi, să nu fie înjosită în nici un fel. Iar dacă se va întâmpla să fie apoi părăsită după ce a fost soție, în nici un caz să nu se poarte cu ea ca și cu o roabă.

Toți oamenii sunt robi

Poate ți se pare prea îndrăzneață afirmația mea, dar Dumnezeu spune în Biblie că fiecare este robul lucrului de care este stăpânit și fiecare din noi este sub stăpânirea cuiva sau ceva. În următorul text din Epistola lui Pavel către Romani se vede și mai bine lucrul acesta:

Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. – Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră! Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. (Romani 6:16-22)

Orice om care nu este născut din nou prin credință în Domnul Isus Hristos este rob al păcatului, pentru că trăiește într-o fire păcătoasă care este neputincioasă în fața păcatului. Chiar și cei care toată ziua trâmbițează și spun că ei sunt cei mai liberi, tot sunt robii lucrurilor de care sunt stăpâniți și anume, beție, invidie, imoralitate sexuală, iubire de bani, lăcomie și multe alte rele.

Doar Isus Hristos oferă adevărata libertate

Adevărata libertate o primim doar atunci când credem din toată inima în Domnul Isus Hristos și când alegem să fim ucenicii Lui. Mântuitorul singur a spus celor care crezuseră în El:

„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)

Mai spune Scriptura…

Să nu ne facem robi oamenilor

În Epistola I către Corinteni Apostolul Pavel a scris:

Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar, dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te. Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos. Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi, dar, robi oamenilor. (1 Corinteni 7:20-23)

Apostolul Pavel este pe nedrept învinuit de către unii că ar fi promovat robia. Nu. Nicidecum. El doar spune că nu face sens să-ți faci viața amară dacă ești rob și că aceasta nu este o piedică ca să-I slujeși lui Dumnezeu cu toată dedicarea. Totuși, dacă poți să ajungi slobod, folosește-te. Adică, dacă pe cale legală există vreo posibilitate să primești eliberare folosește-te și scapă de robie.

În același timp mai spune să nu ne facem noi singuri robi oamenilor pentru că unii, ori din iubirea de bani, ori din ignoranță, ori nu mai știu din ce alte motive nici nu văd cum singuri se robesc altor oameni. Să nu facem aceasta.

Mă întorc din nou la întrebarea adresată și anume…

De ce nu este pedepsit stăpânul pentru robul care a murit în urma loviturii?

Înainte de aceste versete, sunt trecute în Biblie legi privitoare la diferite situații de conflict când cineva lovește pe altul. Dacă veți citi cu atenție veți vedea că și cuvântul “lovit” sau “lovitură” este un alt cuvânt cheie în Exod 21. Iată câteva din aceste situații:

Cine va lovi pe altul cu o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. Dacă nu i-a întins laţuri şi dacă Dumnezeu l-a făcut să-i cadă în mână, îţi voi hotărî un loc unde va putea să fugă. Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât. Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. (Exodul 21:12-15)

Apoi încă…

Dacă se vor certa doi oameni, şi unul din ei va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, dar silindu-l să stea în pat, cel ce l-a lovit să nu fie pedepsit, dacă celălalt se va scula şi se va plimba afară, sprijinit pe un toiag. Numai să-l despăgubească pentru încetarea lucrului lui şi să-l îngrijească până la vindecare. Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat, fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. Dar dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul lui. Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor. Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie. Dacă un om loveşte ochiul robului său, fie bărbat, fie femeie, şi-l face să-şi piardă ochiul, să-i dea drumul, ca despăgubire pentru ochiul lui. Şi dacă face să cadă un dinte robului său, fie bărbat, fie femeie, ca despăgubire pentru dintele lui, să-i dea drumul. (Exodul 21:18-27)

Toate aceste legi au fost scrise ca să-l facă pe fiecare om să-și țină sub control mânia și să nu lovească din mânie pe nimeni.  Și cum vedeți, legile sunt și privitoare la robi și dacă cineva îl lovește pe robul său și acela moare, trebuia să fie pedepsit tot așa cum era și în celelalte cazuri enumărate. Dacă îi afectează cumva sănătatea robului sau roabei, va trebui să-i dea libertate ca și despăgubire. Totuși, spune că dacă moare un rob peste câteva zile după ce a fost lovit (fără să-i fie afectat vreun organ, căci atunci se aplica altă lege) stăpânul nu va purta nici o vină. Legea aceasta trebuia să fie o avertizare și pentru robi ca să le fie supuși stăpânilor lor și să nu-i provoace la ceartă și la mânie în rezultatul căruia ar putea să le aplice lovituri.

Tot în capitolul 21 mai este scrisă și legea aceasta:

Cine va fura un om şi-l va vinde sau îl va ţine în mâinile lui să fie pedepsit cu moartea. (Exodul 21:16)

Acest verset ne arată care este atitudinea lui Dumnezeu față de robie. Dar care este atitudinea și situația ta? Ești un om slobod sau ești rob? Care sunt lucrurile, sau viciile, sau păcatele sau oamenii care te stăpânesc? Ca să ai adevărata libertate trebuie să te grăbești să devii un adevărat ucenic al Domnului Isus Hristos și să fii născut din nou.

Aseară am vorbit cu un tânăr care mi-a spus că este clopotar la biserică, dar când l-am întrebat despre naștere din nou și Domnul Isus mi-a spus că niciodată în viață nu a citit Biblia. I-am spus că în vederea moștenirii vieții veșnice nu contează nimic ce face el acum la biserică și că nici pe departe nu este un ucenic al Domnului Isus Hristos. Adevărații ucenici ai Mântuitorului rămân în Cuvântul Lui pentru că studiază Scripturile. Astfel, ei ajung să cunoască Adevărul și Adevărul îi face slobozi pentru că îi eliberează din robia păcatului. Fii un adevărat ucenic al Domnului Isus Hristos și trăiește ca un om slobod. Scapă de robia păcatului.