Despre practica spălării picioarelor

Azi am primit într-un comentariu o întrebare despre spălatul picioarelor ucenicilor care L-a făcut Domnul Isus la cina cea de taină și la care voi încerca să răspund în acest articol. Iată întrebarea propriu zisă:

Stimat preot Vasile Filat, Citesc cu atenţie si interes articolele publicate pe acest site. Am o întrebare: Actul “Spălării picioarelor” din seara “Cinei” trebuie practicat si astăzi? Un articol pe aceasta tema ar fi util. Va mulţumesc.

Spălatul picioarelor a fost o necesitate în seara Cinei de taină

Biblia ne relatează astfel contextul în care Domnul Isus a ajuns să spele picioarele ucenicilor Săi:

Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. În timpul cinei, după ce diavolului pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce: S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar; şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. (Evanghelia după Ioan 13:1-5)

Este un lucru bine cunoscut că în Orient oamenii obişnuiesc să ia masa aşezaţi jos, la podele. Lucrul acesta a rămas aşa până azi, şi oridecâte ori am mers în ţările din Asia ca să propovăduiesc şi să învăţ pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu, am luat masa de cele mai multe ori aşezat la podele. Când stai aşa, picioarele încrucişate stau foarte aproape de bucate. Este un lucru care ţine de etică şi de bunul simţ ca să fie spălate picioarele înainte de masă. Dar, la popoarele din orient, în semn de respect pentru oaspeţi sau pentru cei mai mari, totdeauna va veni să spele picioarele cineva care este într-o poziţie mai inferioară în casă, şi când cineva vrea să arate smerenie în faţa altei persoane, va spune că este gata să-i spele picioarele. Deci, spălatul picioarelor este o necesitate, dar era şi un fel de a arăta respect şi smerenie în faţa cuiva. Când Domnul Isus se afla în casa fariseului Simon şi a venit femeia păcătoasă să se pocăiască, Domnul Isus i-a reproşat lui Simon că nu i-a arătat respectul care era cuvenit să fie arătat în fiecare casă şi a spus:

Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei. (Evanghelia după Luca 7:44)

Ucenicii nu au arătat smerenie în seara Cinei

Felul cum au decurs evenimentele mai departe în seara Cinei de taină ne arată că ucenicii erau foarte mult preocupaţi de poziţia care o vor avea în echipă, decât să se slujească unii pe alţii şi pe Domnul Isus. Cum se vede, acolo era şi ligheanul, şi ştergarul, dar nimeni din ei nu a venit la Isus sau la alţii să le spele picioarele. Pe semne că fiecare aştepta ca altul să „se coboare” la poziţia de a spăla picioarele. De aceea, Isus a ales să le dea lecţia cuvenită folosindu-se de această necesitate de a fi spălate picioarele înainte ca să ia cina. Iată ce ne relatează Biblia în continuare:

A venit deci la Simon Petru. Şi Petru i-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” (Evanghelia după Ioan 13:6)

Pentru aştepta să o facă cineva din apostoli pe care el îl considera de mai puţină importanţă, unul care era mai mic între ei şi prin întrebarea care o pune, arată că a rămas mustrat şi a înţeles mesajul. Domnul Isus a venit la el primul ca să-i spele picioarele pentru că aştepta de la Petru în primul rând să facă aceasta şi să arate o atitudine de grijă şi de smerenie faţă de ceilalţi.

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” (Ioan 13:7)

Mântuitorul nu doar a venit să le spele picioarele ca să împlinească această nevoie, ci avea să le dea o lecţie după aceasta. De aceea a spus lui Petru că va pricepe mai târziu, când vor urma explicaţiile.

Petru a răspuns: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” (Ev. Ioan 13:8)

Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor ca să spele o atitudine greşită din inimile lor

Petru, care a recunoscut în mod public pe Fiul lui Dumnezeu în persoana lui Isus Hristos, acum se simţea foarte ruşinat şi mustrat de ce se întâmpla şi înţelegea că Isus se umileşte în faţa lui prin faptul că a venit să-i spele picioarele. Domnul Isus însă i-a spus că are de spălat ceva mai mult la Petru de cât picioarele. Are de spălat o atitudine greşită din inima lui şi din inimile celorlalţi apostoli. Cu picioarele nespălate putem intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dar cu inimile pline de mândrie şi aroganţă nu putem. Petru a înţeles şi discuţia s-a desfăşurat aşa mai departe.

„Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.” (Ev. Ioan 13:9-10)

Spălatul picioarelor a fost o pildă pentru însuşirea unei atitudini

Scriptura scrie în continuare:

După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut eu?” Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul”, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora (ceea ce ei nu au făcut la cină) Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mia mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi. (Ev. Ioan 13:12-17)

Esenţa lecţiei date de Domnul Isus ucenicilor a fost că fiecare din ei să nu se considere a fi mai mare aşa ca să aştepte să fie slujit de alţii, ci să aibă o atitudine prin care să fie gata totdeauna să le slujească altora. Aceasta a fost esenţa pildei şi această atitudine vrea Domnul să o învăţăm cu toţii şi să o practicăm în toate zilele noastre. În continuare Domnul Isus a făcut Cina cea de taină şi a lăsat ca paharul şi pâinea să fie un semn al legământului pe care l-am încheiat cu El. Spălatul picioarelor nu este menţionat că ar face parte din acest semn al legământului.

Concluzii importante:

• Spălatul picioarelor a fost o necesitate în acea vreme care nu este o necesitate în contextul nostru, când luăm masa aşezaţi pe scaune în jurul mesei.
• Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor ca să-i mustre pentru mândria lor şi pentru ai învăţa să aibă o atitudine prin care să fie gata să slujească unul altuia.
• Spălatul picioarelor nu este parte din semnul Noului Legământ cum este paharul şi pâinea şi nu există o poruncă clară a Domnului Isus pentru creştini să practice spălatul picioarelor înainte de Cina Domnului.
• Nu este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu când cineva practică spălarea picioarelor înainte de Cina Domnului pentru că nu există o interdicţie în acest sens.
• Este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu când cineva impune altora practica spălării picioarelor ca şi condiţie obligatorie pentru mântuirea sufletului.
• Este greşit când creştinii se despart sau nu se acceptă din pricina practicării sau respingerii practicii spălării picioarelor înainte de Cina Domnului.

Dumnezeu să ne ajute să împlinim esenţa acestei pilde şi să arătăm totdeauna o atitudine frumoasă, smerită faţă de fraţii şi surorile noastre în credinţă fiind gata să le slujim cu dedicare.