Despre naşterea copiilor, închinare şi ajutorarea săracilor

Întrebare:

Când în spital femeile însărcinate care nasc sunt tratate precum nişte vaci gestante (marea majoritate) cum vorbiţi voi de minunea de a aduce un bebeluş pe lume? N-ar fi mai bine icoanele alea poleite cu aur din biserică să le vindeţi pentru a cumpăra nişte cearceafuri noi, de exemplu? Pun pariu că Dumnezeu nu se va supăra pe voi că i-aţi vândut patrimoniul.

Fiecare poartă răspunderea

De ce oare biserica este împiedicată să facă binele, iar apoi este învinuită pentru că nu a făcut bine? Când am fost invitat vre-o dată la Universitatea de Medicină să predau un curs de Etică Creştină viitorilor medici şi am refuzat? Aşi face cu cea mai mare plăcere şi sunt sigur că există mulţi preoţi care ar procedat la fel. De altfel, Asociaţia Medicilor Creştini din Moldova m-au invitat de multe ori să prezint o abordare biblică a subiectelor la seminarele organizate de ei. Astfel am prezentat Jurământul lui Hipocrate din perspectiva Bibliei şi a realităţii, despre eutanasie şi alte subiecte importante.

Odată, când făceam o acţiune anti-avort în faţa unui spital din Chişinau, am rămas adânc întristat să văd că cei mai înverşunaţi „avocaţi” ai avortului erau tocmai unii medici şi studenţi de la Universitatea de Medicină. Fiţi siguri că nu au învăţat aceasta de la biserică sau de la preoţi.

Pe de altă parte, am avut prilejul să văd felul cum îi tratează pe oameni medicii care îl cunosc pe Dumnezeu şi am rămas impresionat până la lacrimi.

Naşterea unui copil este o minune

Ce împietrire a inimii trebuie să aibă cel ce ajunge să nu mai vadă o minune în naşterea unui copil pe lume? Nu spuneai tu că zâmbeşti când vezi un copil pe drum care îţi zâmbeşte? Noi avem copiii cu soţia şi naşterea lor a fost o foarte mare bucurie pe care o trăim până acum. Ce nenorocit trebuie să ajungă un om ca să nu mai vadă minune în faptul că în lume VINE O VIAŢĂ NOUĂ!

Învinuită pentru închinare

Când ai scris că mai bine s-ar cumpăra cearşafuri, sunt de acord, că este o necesitate si trebuie să ajutăm oricând putem cu tot ce ne sta în puteri. Dar, mi-am amintit şi de acest pasaj din Scripturi:

Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi s-a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea. Dar Isus a zis: „Las-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” (Ev. Ioan 12:1-8)

Vezi vre-o paralelă între întrebarea pusă şi cele relatate în acest pasaj?