Este păcat să citești sau să te atingi de cărțile altor confesiuni?

Întrebare:

Ajutați-mă să înțeleg un lucru. Este scris în Biblie că dacă citim cărți ale altor confesiuni sau numai le ținem în mână este un păcat? După părerea mea, dacă citim cărți unde este Cuvântul lui Dumnezeu nu cred că este păcat. Este corect punctul meu de vedere?

Nu cunosc în Biblie texte care ar spune că este păcat să ținem în mâini cărțile altor confesiuni sau religii. Dar, Dumnezeu ne avertizează…

Să ne păzim mintea

În cartea Proverbelor lui Solomon este scris:

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. (Proverbe 4:23)

În vechime, oamenii credeau că capacitatea de gândire și emoțiile se află în inimă și așa s-a luat vorba aceasta până în ziua de azi și la noi în popor. Dar, de fapt, autorul are în vedere să ne păzim mintea pentru că lucrurile care întră în mintea noastră ne pot influența pentru tot restul vieții.

Am auzit recent că în Rusia a fost tradusă cartea lui Adolf Hitler “Mein Kampf”, dar autoritățile au interzis publicarea acesteia. De ce? Pentru că ea prezintă pericolul să influențeze extrem de negativ multe minți. Este trist faptul că oamenii nu văd un pericol în cărțile lui Friedrich Nietzsche care promovează aceleași valori ca și Hitler și care, de altfel, a influențat cel mai mult formarea filozofiei naziste pentru că Friedrich Nietzsche a căutat să inverseze toate valorile.

Când vrei să cumperi o carte de la librărie, sau când ești pe cale să începi a citi o carte, este bine să te întrebi de ce vrei să o citești și în ce fel îți poate afecta mintea și apoi tot cursul vieții.

Apostolul Pavel le-a scris creștinilor din orașul Colose astfel:

Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu. Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. (Coloseni 2:6-10)

Pericolul de a fi atras de învățături rele și greșite este o realitate pentru fiecare. De aceea suntem îndemnați să ne păzim, să ne înrădăcinăm și să ne întărim în învățăturile care ne-au fost date, adică în cele scrise în Sfintele Scripturi.

Cercetează Sfintele Scripturi

Când se afla în închisoarea din Roma și își trăia ultimele zile înainte de executarea sa, Apostolul Pavel i-a scris ucenicului său Timotei astfel:

Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat; din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:14-17)

La citirea atentă a întregii acestei epistole, este ușor de observat că erau mulți oameni care au venit să aducă învățături greșite și subminau adevărul din Sfintele Scripturi. De aceea, Pavel îl îndeamnă pe Timotei să rămână la Sfânta Scriptură, să o studieze și să o predice cu curăție, fără să adauge sau să scoată ceva din ea. Doar astfel, prin studierea Sfintei Scripturi va putea să fie un om al lui Dumnezeu desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Dar am auzit deseori cum unii spun: “Trebuie să citim cărțile eretice ca să putem dezminți învățătura lor greșită”. Nu cred că totdeauna este valabil aceste lucru, mai ales atunci când oamenii încep să petreacă mai mult timp studiind ceea ce vor să combată decât Sfintele Scripturi.

Cunoașterea adevărului ne păzește de minciună

Am citit undeva despre un specialist neîntrecut în identificarea banilor falsificați. Când a venit cineva să afle secretul lui l-au întrebat: “Cât timp petreceți studiind banii falsificați?”. Răspunsul a fost următorul: “Nu studiez banii falsificați… Eu petrec mult timp cercetând banii adevărați și oricând îmi aduce cineva bani falsificați îi pot recunoaște pentru că știu bine cum arată banii autentici.” Exemplul acestui om ar trebui să ne învețe ceva și anume, să cercetăm Sfintele Scripturi ca să cunoaștem adevărul lui Dumnezeu și o bună cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu ne va feri de orice învățături greșite și erezii nimicitoare.

Să ne păzim de erezii

În primul secol unii foști filosofi, venind la creștinism nu s-au lăsat de învățăturile lor de altă dată și au încercat să facă o simbioză amestecând filosofia greacă cu învățătura Noului Testament. Erezia aceasta se numea “gnosticism” și a luat multe forme. Unii din ei, numiți “dochetiști” spuneau că Domnul Isus nu a venit în trup ci a fost o fantomă doar. Iată de ce Apostolul Ioan a scris în a doua lui epistolă astfel:

Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul! Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată deplină. Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: „Bun venit!” Căci cine-i zice: „Bun venit!”, se face părtaş faptelor lui rele. (2 Ioan 1:7-11)

Eretici sunt oamenii care părăsesc învățătura lui Hristos, care o iau înainte și adaugă sau scot ceva din ea. Învățătura adevărată se află scrisă pe paginile Sfintele Scripturi ale Vechiului și Noului Testament. Nu va putea identifica nici odată cineva pe eretici sau ereziile lor dacă nu va cunoaște Sfintele Scripturi. Este datoria fiecărui creștin să cerceteze continuu Biblia ca să fie astfel zidit pe temelia apostolilor și proorocilor și să fie protejat de erezii.

Să ne luptăm pentru credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna

Învățătura Domnului Isus a fost pusă în scris de către evangheliștii și apostolii prin care Duhul Sfânt a scris Noul Testament. Cele 39 de cărți ale Vechiului Testament și 27 de cărți ale Noului Testament alcătuiesc revelația lui Dumnezeu. Învățătura Domnului Isus este în aceste cărți ale Noului Testament. Ereticii din toate vremurile au avut tendința să adauge scrierile lor și să le dea același grad de autoritate pe care îl au cărțile canonice ale Bibliei. Ba mai mult, unii au încercat să excludă cărți din Biblie și să le înlocuiască cu ale lor. Lucrul acesta nu a început de azi sau de ieri, ci încă de la începuturile sale Biserica s-a confruntat cu această problemă. Iată ce scrie Sfântul Iuda în Epistola care îi poartă numele:

Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă
scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos. (Iuda 1:3-4)

Atrag atenția cititorului că suntem chemați să ne luptăm pentru credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna, fără să adăugăm sau să scoatem ceva de la ea. Această credință se află scrisă pe paginile Sfintelor Scripturi.

Nu toate celelalte confesiuni sunt erezii sau secte

Una din caracteristicile sectelor și ereziilor este că se pretind a fi “unica biserică adevărată” și continuu critică celelalte confesiuni sau biserici. Astăzi în lume sunt peste 30.000 de confesiuni creștine. Este adevărat că există un număr copleșitor de secte și erezii, dar nu putem spune că toți sunt astfel cu excepția cultului sau bisericii din care facem noi parte.

Să studiem și să cunoaștem Sfintele Scripturi ca să putem face deosebire între creștinii adevărați și eretici și să ne putem feri de cărțile care prezintă pericol pentru credința noastră în Hristos Isus, care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.