Ce este TOLERANȚA (cu prilejul „Săptămânii Toleranţei”)

În timpul apropiat, în toate şcolile din Moldova se preconizează o acţiune numită “Săptămâna Toleranţei”. Profesorii sunt în căutarea materialelor pentru predarea acestei lecţii care este de mare importanţă. Char dacă este un cuvânt des folosit peste tot, există multă confuzie cu privire la ce este şi ce nu este toleranţă. În acest articol vreau să prezint diferite definiţii ale toleranţei şi un studiu asupra unui caz menţionat în Sfintele Scripturi care scoate în evidenţă esenţa toleranţei şi a lipsei de toleranţă.

Definiţia „toleranţei” potrivit dicţionarelor

Oamenii au diferite definiţii proprii ale noţiunilor şi deci, au diferite definiţii ale toleranţei. De aceea, este bine să vedem la începutul studiului nostru cum definesc dicţionarele limbii române cuvântul “toleranţă”. Ca să nu petrec mult timp căutând prin multele dicţionare, am apelat la serviciile dicţionarului www.dexonline.ro care oferă definiţiile din mai multe surse. Astfel, am primit 36 de definiţii ale cuvântului “toleranţă” sau care conțin acest cuvânt. Doresc să mă opresc doar la câteva din ele.

TOLERANŢĂ, toleranţe, s.f. 1. Faptul de a tolera; îngăduinţă, indulgenţă. – Casă de toleranţă = stabiliment în care se practică prostituţia; bordel. 2. Obişnuinţă sau dispoziţie pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanţe, condiţii de mediu etc. 3. Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. – (Tehn.) Diferenţă dintre dimensiunea maximă şi minimă admisă în prelucrarea unui anumit material şi valoarea nominală a acestei dimensiuni. – Din fr. tolérance.

Înţelesul de bază al acestui cuvânt este îngăduinţă sau indulgenţă. În aşa caz, este important să definim şi dimensiunile toleranţei, pentru că ea poate fi un lucru bun şi necesar, dar, tot aşa, poate fi un lucru rău, care va distruge societatea. De altfel, noţiunea cea mai cunoscută care a încorporat acest cuvânt şi care denotă un rău al societăţii este “casă de toleranţă”. Este interesantă o altă noţiune care am găsit-o în această listă şi care, de asemenea, cuprinde cuvântul “toleranţă”.

LIBERALISM n. 1) Curent ideologic şi social-politic care promovează iniţiativa privată, ce se opune comunismului şi dirijismului. 2) fig. Toleranţă excesivă. /<fr. libéralisme

Un sinonim al cuvântulu “toleranţă” este “indulgenţă” şi voi prezenta şi definiţia acestui cuvânt.

INDULGENŢĂ, (2) indulgenţe, s.f. 1. Atitudine îngăduitoare faţă de greşeli; toleranţă, îngăduinţă, bunătate. 2. Iertare totală sau parţială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioşilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conţine textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obţine această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.

Indulgenţele promovate şi folosite de Biserica catolică la o anumită perioadă din istorie au adus multă ruşine asupra bisericii din toate vremurile, pentru că au fost o tolerare şi încurajare a păcatului în vieţile oamenilor. De multe ori, când le vorbesc oamenilor despre Dumnezeu, mi s-a reproşat cu privire la folosirea indulgenţelor de către biserică.

Un caz plin de toleranţă şi intoleranţă

Acesta este relatat de evanghelistul Ioan în Biblie:

Isus S-a dus la muntele Măslinilor. Dar disdedimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot nororul a venit la El. El a şezut jos, şi-i învăţa. Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului, şi au zis lui Isus: “Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis: “Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cel mai bătrân, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: “Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” “Nimeni, Doamne”, i-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: “Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Evanghelia după Ioan 8:1-11)

Societatea tolerează păcatul şi sunt fără milă faţă de victime

Cărturarii şi Fariseii erau fruntea societăţii în vremurile descrise în Evanghelii şi aveau multă influenţă religioasă şi politică. De la aceşti oameni se aşteptau decizii drepte, discernământ şi integritate. Dar ei erau departe de acestea, tot aşa cum şi majoritatea politicienilor din zilele noastre sunt departe de calităţile menţionate. Cei de la care se aştepta să facă dreptate, comiteau cele mai mari crime pentru că tolerau păcatul şi asupreau victima. Când au adus femeia la Isus, ei au spus: “Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” Este interesant că Isus nu le-a răspuns dar s-a plecat în jos şi scria pe pământ. Biblia nu specifică ce scria El, dar poate scria următoarele cuvinte din Deuteronom:

Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi; şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia. Să curăţi astfel răul din mijlocul lui Israel. (Deuteronom 22:22)

Fariseii au spus despre femeie că “a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia”. De ce atunci nu au adus şi pe bărbatul care a târât în curvie cu această femeie. Pe semne ar fi fost vreunul din ei, vreunul cu influenţă de care s-au temut şi s-au intimidat. Ei au fost toleranţi faţă de preacurvar şi preacurvia lui, dar fără nici un pic de toleranţă faţă de victima imoralităţii şi nedreptăţii.

Avortul şi toleranţa

Lucrurile nu s-a schimbat, ci chiar au ajuns mult mai grave în zilele noastre. Societatea este tolerantă faţă de femeile care îşi omoară copiii prin avort. Prin această tolerare liderii şi legislatorii acestei lumi încurajrează femeile să devină ucigaşe, pentru că ele acceptă în minţile lor avortul  ca ceva normal, care este, de fapt, omor premedidat. Pe de altă parte, societatea, politicienii, medicii, părinţii sunt lipsiţi de orice fel de toleranţă atunci când omoară milioane de copiii nevinovaţi. Valoarea vieţii acestor copiii este tot atât de mare ca şi cea a vieţii fiecăruia din noi. De ce sunt oamenii atât de răi şi lipsiţi de toleranţă faţă de ei? Doar pentru că nu i-au văzut încă? Doar pentru că aceşti copii încă nu pot să vorbească şi să spună despre dreptul pe care îl au la viaţă?

Pedeapsa capitală şi toleranţa

Unii oameni care se află în poziţii înalte, în lipsa lor de discernământ, vor să se impresioneze unii pe alţii cu “bunătatea” pe care se pretind a o avea şi scot din legislaţia ţărilor lor pedeapsa capitală a ucigaşilor. Este aceasta o toleranţă adevărată? Este toleranţă exagerată faţă de crinimal şi lipsă de orice toleranţă faţă de victimile care au murit şi faţă de cele care vor fi omorâte la ieşirea criminalului din închisoare sau chiar încă cât se află acolo. Această toleranţă exagerată reduce valoarea vieţii omului la nimic.

Întrebări de meditare

Vreau să provoc cititorul acestui articol la meditaţie asupra toleranţei şi intoleranţei. Le vor prinde bine şi profesorilor să folosească aceste întrebări pentru discuţii cu elevii din clasele lor. Iată întrebările de meditare:

  1. Ce este toleranţă?
  2. Ce nu este toleranţă?
  3. Ce putem tolera şi ce nu?
  4. De ce principii trebuie să ne conducem în atitudinea de toleranţă?
  5. Care sunt rezultatele toleranţei greşite?
  6. Care vor fi rezultatele toleranţei corecte şi adevărate?