Ce spune Biblia despre nebuni?

Întrebare:

Ce înseamnă un om nebun conform Bibliei? Care sunt caracteristicile lui principale după care poate fi recunoscut?

Dumnezeu vorbeşte mult despre nebun în Biblie. Când am făcut o căutare a acestui cuvânt în programul de studiere a Bibliei “BibleWorks”, am găsit că în traducerea în limba română a Bibliei după preotul Dumitru Cornilescu cuvântul “nebun” este menţionat de 193 de ori, în 177 versete sub 17 forme. Evident că este imposibil de dat o descriere deplină a nebunului într-un articol. Nebunia omului se vede în primul rând după felul cum se raportează el la Creatorul său. În acest articol mă voi limita la acest aspect din viaţa nebunului.

Nebunii ignoră existenţa lui Dumnezeu

În cartea Psalmilor este scris:

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele. (Psalmi 14:1)

Nebunul nu vrea să vadă şi sa recunoască prezenţa lui Dumnezeu în creaţie:

Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, şi cât de adânci sunt gândurile Tale! Omul prost nu cunoaşte lucrul acesta, şi cel nebun nu ia seama la el. (Psalmi 92:5-6)

Aşa cum frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii, tot aşa negarea existenţei şi prezenţei lui Dumnezeu este temelia nebuniei omeneşti. Pentru că recunosc existenţa lui Dumnezeu…

Nebunii nesocotesc înţelepciunea divină

La începutul cărţii Proverbelor înţeleptul Solomon scrie:

Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura. (Proverbe 1:7)

De aceea, în continuarea cărţii Proverbelor, Dumnezeu a personificat Înţelepciunea şi în gura ei a pus această adresare către nebuni:

„Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura şi vor urî nebunii ştiinţa? Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele… (Proverbe 1:22-23)

Dumnezeu vrea să le dea înţelepciune, dar nebunii nu văd şi nu recunosc că au nevoie de ea. De aceea…

Nebunii îşi creează singuri probleme mari

În continuarea adresării sale, Înţelepciunea spune:

Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama, fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele, de aceea şi eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza, când vă va apuca groaza ca o furtună şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strâmtorarea. Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi. Pentru că au urât ştiinţa şi n-au ales frica Domnului, pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor. (Proverbe 1:24-31)

Nebunii nu se gândeşte la mântuirea sufletului său

Înţelepciunea mai spune:

Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde; dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău. (Proverbe 1:32-33)

În privinţa aceasta Domnul Isus le-a vorbit oamenilor…

Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.” (Luca 12:16-21)

Dumnezeu să ne dea frică de El pentru că aceasta este începutul înţelepciunii şi să nu nesocotim învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu.