Întrebare:
Credinţa omului vine de la sine sau este dată de la Dumnezeu? Am vorbit cu un preot si dumnealui a zis că este de acord ca vine de la sine… si că ea ori exista, ori nu, dar nu poate fi măsurată! Daca puteţi să-mi daţi un răspuns.
Cuvântul „credinţă” este un cuvânt cheie pentru întreaga Biblie si, in mod special, pentru Noul Testament.
Ce este credința?
Definiția credinței o găsim scrisă chiar în Biblie în epistola către Evrei:
Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. (Evrei 11:1)
Cuvântul folosit in limba greacă în Noul Testament si tradus in limba română “credinţă” este [pistis] din [peitho] – a convinge. Înseamnă a fi convins, credinţă, a crede. În general aceasta implică cunoașterea, recunoașterea si încrederea în anumite adevăruri divine, în special, a adevărurilor Evangheliei. Nu poate fi vorba despre o credința adevărată fără o cunoaştere a adevărurilor biblice. Faptul ca omul acceptă că undeva este un Dumnezeu, dar îşi trăieşte viaţa de parcă nu ar exista Dumnezeu, nu se califică ca credinţă. Un om, care are o credinţă bazată pe cunoaşterea caracterului lui Dumnezeu şi a puterii Lui, se încrede in El si lucrul acesta se vede din felul cum îşi trăieşte viaţa.
Credința vine in urma auzirii
Din definiţia dată atât de Biblie, cît si de dicţionarul cuvintelor de limbă greacă, vedem că credinţa nu poate veni de la sine, fără a auzi Cuvântul sau fără a studia Cuvântul. Apostolul Pavel le scrie sfinţilor din Roma:
… credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. (Romani 10:17)
De aceea apostolul Pavel le mai scrie:
… “oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Si cum vor crede in Acela, despre care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Si cum vor propovădui, daca nu sunt trimis? După cum este scris: “Cit de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc Evanghelia!” (Romani 10:13-15)
Nu toţi cei care aud Evanghelia cred
Despre aceasta a prorocit Dumnezeu încă prin prorocul Isaia:
Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? (Isaia 53:1).
In Evanghelia după Matei capitolul 13 găsim scrisă pilda semănătorului. După ce Domnul Isus a spus această pildă norodului care-L urma, ucenicii s-au apropiat de El şi L-au întrebat de ce le vorbeşte în pilde. Iată care a fost răspunsul Domnului Isus:
… Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: “Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud! (Matei 13:11-16)
Credinţa este darul lui Dumnezeu
Apostolul Pavel le scrie sfinţilor din Efes:
Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni 2:8)
Dumnezeu este Cel care descoperă adevărurile Scripturilor care ne pot deschide porţile Împărăţiei cerurilor:
Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip, şi a întrebat pe ucenicii Săi: “Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” Ei au răspuns: “Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din proroci.” “Dar voi”, le-a zis El, “cine ziceţi că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: “Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: “Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri… “
Apostolul Pavel în a doua sa epistolă către Corinteni scrie că credincioşii, care vestesc Evanghelia sunt
…o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştea o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă… (2 Corinteni 2:15-16)
Dragul meu, fie ca Evanghelia să fie pentru tine o mireasmă de la viaţă la viaţă! Continuă să studiezi Scripturile, căci Dumnezeu se lasă găsit de cei ce-L caută dintr-o inimă curată!