Ce este şi ce nu este discriminarea?

În ultima vreme se face multă speculă pe seama termenului „discriminare”. După ce la 8 iulie am ieşit de la şedinţa Ministerului Justiţiei unde reprezentanţii societăţii civile au cerut excluderea sintagmei „orientare sexuală” din proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea discriminării, unul din prietenii mei mergeau şi continuau dezbaterile pe marginea celor discutate la şedinţă cu unul din reprezentanţii organizaţiei Amntesty International, care se luptă cu vehemenţă pentru aşa numitele „drepturi” ale homosexualilor şi lesbienelor. Eu îmi aşteptam prietenul la maşină ca să plecăm împreună şi când îşi luau rămas bun, cel de la Amnesty International a spus: „Ei, uite vezi, voi mergeţi cu maşina, iar eu merg pe jos, aceasta tot este discriminare…” Iată ce înţeleg oameni ca el prin discriminarea homosexualilor . La şedinţă însă, aceiaşi persoană, mai direct şi mai indirect, a căutat să ne pună pe toţi cei care ceream excluderea sintagmei „orientare sexuală” din proiectul de lege pe un cântar cu Hitler şi cu toţi naziştii într-un fel căutând să arate că discriminare este ceea ce au făcut naziştii.

Am rămas uimit să văd cum doctorul Paul Cameron, în discursurile pe care le-a ţinut la universităţile din ţară, la radio şi la televiziune, a afirmat foarte categoric că noi trebuie şi suntem datori să-i discriminăm pe toţi care nu contribuie la binele şi prosperitatea societăţii ci subminează temeliile ei. Afirmaţia lui m-a făcut curios să văd care este totuşi definiţia cuvântului discriminare şi am găsit că Dictionarul Expclicativ al Limbii Române dă următoarea definiţie:

DISCRIMINÁRE Acţiunea de a discrimina şi rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente. 2. Politică prin care un stat sau o categorie de cetăţeni ai unui stat sunt lipsiţi de anumite drepturi pe baza unor considerente neîntemeiate.

În cazul nostru se aplică mai ales a doua parte a definiţiei şi fapt este că în statul nostru nu există legi care ar discrimina într-un fel sau altul pe homosexuali, dar acestea sunt necesare din considerente foarte întemeiate.

Discriminarea homosexualilor trebuie să fie în ce priveşte activităţile cu copiii

Activiştilor homosexuali le place să afirme că cele mai multe molestări ale copiilor sunt făcute de către heterosexuali ca în felul acesta să îndepărteze atenţia de la rata enorm de mare a molestărilor de care sunt vinovaţi ei, homosexualii. Din moment ce 98-99% sunt heterosexuali, ar părea corect de spus că cele mai multe molestări asupra copiilor sunt comise de către heterosexuali. Statisticile arată cu totul un alt rezultat care va îngrozi pe oricine şi va arăta că avem temeiuri foarte întemeiate pentru ai discrimina pe homosexuali de la accesul la instituţiile pentru copii. În anul 1987 doctorul Stephen Rubin de la Whitman College din SUA a condus un studiu ce a cuprins 10 state şi a cercetat cazurile când profesorii au abuzat sexual pe elevi. D-lui a studiat 199 de cazuri din care 122 de bărbaţi au molestat fete şi 14 femei au abuzat sexual băieţi. D-lui a mai descoperit că 59 de profesori homosexuali (bărbaţi) au molestat băieţi şi 4 profesoare lesbiene au abuzat sexual fetiţe. Conform acestor date, 32% din toate aceste cazuri de molestări revin homosexualilor. Deci, a treia parte din toate molestările revin homosexualilor care alcătuiesc doar 1-2% din toată populaţia? Sunt aceste considerente neîntemeiate când populaţia Moldovei cere excluderea termenului „orientare sexuală” din proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea discrimnării prin care homosexualilor li se va oferi dreptul să activeze în şcoli şi grădiniţe şi chiar să elaboreze programe de învăţământ care le vor permite să seducă minţile copiilor noştri? Avem tot temeiul şi datoria să discriminăm pe astfel de oameni pentru că prezenţa lor în şcoli şi grădiniţe pune în pericol integritatea, moralitatea şi securitatea copiilor de care ţine viitorul naţiunii noastre.

Doctorul Gene Abel a efectuat un studiu în care a solicitat răspunsuri anonime de la bărbaţi care au molestat copii. La acest studiu 153 de homosexuali au mărturisit că au molestat în total 22981 copii astfel revenindu-le fiecărui în medie câte 150 de copii fiecărui. Pentru comparaţie, molestatorilor heterosexuali le-au revenit câte 19,8 copii. Să mai spună acum homosexualii că sunt neîntemeiate motivele noastre când vrem să-i lipsim de dreptul să activeze în cadrul instituţiilor de învăţământ?

Săptămâna trecută, la invitaţia d-lui Iulian Proca, am înregistrat o emisiune „Lumina Adevărului” împreună cu doctorul Paul Cameron şi preotul Vasile Ciobanu la care a fost abordat pericolul la care va fi supusă societatea prin tolerarea celor ce practică şi propagă practicile homosexuale. După emisiune, s-a apropiat de noi o doamnă colaboratoare la televiziune şi cu ochii plini de groază ne-a mărturisit că cumnatul ei a venit într-o zi acasă şi a mărturisit soţiei şi părinţilor că este homosexual. Bătrânul lui tată era gata să-şi pună capăt zilelor când a auzit aceasta şi a rămas foarte amărât. Lucrul cel mai groaznic este că cel care a căzut în această patimă scârboasă a sodomiei, a mers şi s-a aranjat să fie învăţător de limbă engleză la o grădiniţă. De ce? Judecaţi singuri.

Este o mare durere că oamenii nu realizează pericolul acestei legi şi a sodomiei. Este important să-şi dea seama fiecare că răul va veni foarte repede la uşa celui care l-a tolerat şi îi va afecta familia, urmaşii şi viaţa. Dumnezeu nu a vorbit în vânt când a spus că „liniştea nebunilor îi pierde”. A sta indiferent când vine pericolul mare este „liniştea nebunilor” care îi pierde. Să ne păzească Dumnezeu de acest mare rău şi să ne dea inimi tari şi discernământ ca să luăm hotărâri drepte care vor aduce binecuvântare nouă şi copiilor noştri.