De ce să nu ne încredem în om, ci doar în Dumnezeu?

Iată textul din proorocia lui Ieremia unde găsim răspunsul la întrebare:

Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! Căci este ca un nenorocit în pustiu şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiului, într-un pământ sărat şi fără locuitori. Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă rod. (Ieremia 17:5-8)

Cuvântul lui Dumnezeu nu spune că nu trebuie să avem încredere unii în alţii în viaţa de zi cu zi, ci că este un păcat să te încrezi într-un om mai mult decât Dumnezeu. Oamenii sunt limitaţi şi nu sunt stăpâni pe nici o situaţie. De aceea, în situaţiile grele ale vieţii, de fapt în orice situaţii, să apelăm la Dumnezeu şi să nu ne încredem în nici un om mai mult decât în Dumnezeu.