De ce falimentează creștinii? | Editorial de Radu Blendarencu

Trăim vremuri când foarte mulți creștini nu mai sunt biruitori prin încercările vieții. Mulți abandonează viața de credință, luând doar o formă de creștinism, lucru care din păcate înseamnă lepădarea de Hristos. La fel de mulți creștini nu mai rămân tari pentru că nu au învățat disiciplina să studieze Scripturile în fiecare zi și să-l aplice în situațiile din viață. Dacă ne numim copii de Dumnezeu, Biblia ne spune clar că noi trebuie să trăim prin credință. Biblia ne mai spune că ,,cel neprihănit va trăi prin credință”, ceea ce presupune ca să-L credem pe Dumnezeu pe Cuvânt. Înseamnă să credem indiferent dacă putem să explicăm acel Cuvânt sau nu. Mai înseamnă să-L cred pe Dumnezeu în ciuda sentimentelor mele, sau în ciuda circumstanțelor în care mă aflu.

Creștinii mai familimentează pentru că se potrivesc chipului acestui veac și din lipsă de disciplină spirituală încep a-și conduce viața altfel decât o cere Sfintele Scripturi. Trebuie să știm că, cuvântul credință, înseamnă mai mult decât acceptarea la nivelul minții că există o putere divină, înseamnă de fapt, a-ți pune încredere totală în tot ce spune Dumnezeu. Dacă noi, ca și creștini vom înțelege că credința presupune o acceptare în întregime a Sfintelor Scripturi și o supunere în fața a tot ce spune Dumnezeu, care va rezulta într-un comportament demn de numele de creștin, atunci nu vom falimenta în fața tăvălugului lumii care abia așteaptă să ne înghită și să ne falimenteze. Este o înșelăciune să crezi că o formă de religie îți va aduce împlinire sufletească. Am mai auzit că unii ne sfătuie să ne luăm viața în mâinile noastre, ceea ce după mine nu are suport biblic. Dumnezeu ne învață pentru a nu falimenta NU trebuie să îmi iau viața în mâna mea, ci să pun viața cu respect și încredere în mîinile lui Dumnezeu, pentru că doar Dumnezeu deține controlul și nu omul.

Cred că undeva omul care își ia viața în mâinile lui, uită de Creator, și fără să își dea seama cade în mândrie, atitudine care la fel, contribuie la caderea și ineficiența unui creștin. Se știe bine că cei mândri acționează conform dorințelor proprii, pentru că mândria face ce vrea, când vrea și cum vrea. Și nu o dată am văzut dintre acei care își spun ucenici ai Domnului Isus, dar acționează stăpâniți de o mândrie oarbă. Îmi aduc aminte de prorocul Ieremia, care ne spune ce se întâmplă cu ucenicii lui Hristos, care nu falimentează. Ei sunt, spune Cuvântul lui Dumnezeu ca un pom sădit lângă ape. Am văzut această imagine nu o dată, când pe o arșită de nedescris, în pustie curge un râuleț, iar copacii sădiți pe malul râului sunt verzi. Acești copaci nu se tem de arșiță, și frunzișul lor este verde. Și cel mai interesant este să îi vezi pe acești copaci plin de rod când în jur este doar nisip, și uscăciuni. Exact așa se întâmplă cu creștinul care nu falimentează. Sursa lui zilnică este Cuvântul lui Dumnezeu. De acolo își ia putere, viziune și scop pentru viață. Iar când vin încercările vieții, el știe cum să aplice Cuvântul lui Dumnezeu pentru acea situație. Scump cititor, Dumnezeu nu vrea ca tu să falimentezi în viață. Totul ține de alegerile și prioritățile pe care ne le punem singuri.

Cu siguranță că ai dori să fii ca un pom verde care aduce mereu roade bune pentru cei din jurul tău. De aceea te îndemn, să îți verifici starea ta spirituală, pentru că doar cei neprihăniți vor merge prin credință, indiferent de secetele care vin în viața lor. Să ne ferim cel mai mult de seceta spirituală din viața noastră. O secetă care ne va duce la faliment și frustrare, dacă nu ne cercetăm și corectăm.