De ce este nevoie de o zi a păcii?

 Ziua Internațională a Păcii este sărbătorită în fiecare an la sfârșitul lunii septembrie. Ideea primară și fundamentală a cuvântului “pace” este acea de sănătate, deplinătate, întregime. Sfânta Scriptură ne spune că pacea se mai referă la bunăstare, siguranță, dar și lipsa războiului. Spunea odată profetul evreu Isaia că pacea nu va mai fi pentru oamenii răi, chiar dacă oamenii răi încearcă în permanență să se încurajeze singuri cu o pace falsă.

Deși acest cuvint definește în general în sens pozitiv o stare lipsită de conflicte militare, iar pe plan colectiv lipsa războiului, pacea este tot mai departe de a mai veni pe pământ. Sunt foarte puține țările care pot spune cu siguranță ca asigură pacea în totalitate pentru cetățenii lor. Cele mai multe din ele se confruntă fie cu mișcări separatiste, fie cu conflicte militare active sau înghețate, dar care contribuie la nervozitate și lipsă de siguranță în lume.

Ziua Păcii în lume se sărbătorește de aproape trei decenii, dar prea puțini sunt acei care mai evaluează costul uman al lipsei păcii. De ochii lumii se tot fac legăminte de pace, dar câți oare mai cred în aceste legăminte? Câți cu adevărat sunt interesați să mai aducă pacea în societatea în care trăiesc? Lumea de azi abundă în emisari care zi de zi promovează pacea în toate țările din lume, dar eșuează lamentabil, pentru că greu mai poți împăca două părți implicate în conflict. Una din cele mai conoscute organizații ce promovează pacea și la care și noi ca și țară suntem membri este ONU, care luptă pentru menținerea stării de pace în întreaga lume. Cât le reușește vedem cu ochii noștri. De sfaturile lor prea puțini mai țin cont. Dacă ar fi așa, atunci nu am mai avea conflict înghețat la Nistru sau războiul din regiunea Donbas, ori război interminabil în Orient.

Mă întreb dacă mai este nevoie în lume de o zi a păcii atâta timp cât unii oameni și efectiv unele țări nici nu se gândesc pe vreo clipă să contribuie la pacea din lume? Lumea de azi, inclusiv din țara noastră, este în goană după averi, poziții și viață lungă și prea puțini sunt acei care urmăresc pacea. Pacea depinde de dialog, or, acum triste vremuri am ajuns când nu mai putem dialoga civilizat, nici măcar nu mai dăm șansă dialogului și monopolizăm discuția, crezând că doar noi suntem posesorii adevărului absolut și până a începe un conflict din această cauză nu mai este cale atât de lungă. Poate din acest motiv o țară a Americii Latine, Costa Rica, a renunțat la tot ce înseamnă forțe armate. Tot la ei, s-a deschis o Universitate a Păcii care are menirea să lupte pentru pace pe căi diplomatice. În ce măsură le reușește este greu de spus, pentru că pacea are sensul nu doar lipsa unui conflict armat, dar și siguranța și calmul interior.

Știu un lucru, că poate sărbători bine o zi a păcii cei care se încred în Domnul, pentru că cei care se numesc creștini sunt îndemnați să o urmărească stăruitor și ea este o caracteristică a credinciosului. Vedeți și singuri câți din acei care se numesc credincioși urmăresc cu adevărat pacea și vă veți da seama ce relație au cu Dumnezeu.

Apoi, pacea este un dar de la Isus Hristos. Scopul Mântuitorului a fost să aducă pacea spirituală cu Dumnezeu. Dar veți zice că Isus a venit să aducă sabia, nu pacea, dar aceasta se referă la lupta cu orice fel de păcat. Viața lui Hristos zugrăvită în Evanghelii este o viață de un calm maiestos, pentru că esența Evangheliei poate fi exprimată în termenul “pace”, care include pacea împăcării cu Dumnezeu.

Dacă vrei să fii un om al păcii, trebuie să o cauți nu în istorii, universități, întâmplări sau de la oameni. Pacea adevărată poate să o dea, așa cum a demonstrat chiar istoria, doar credința pură în Isus Hristos. Doar atunci poți sărbători ziua păcii și te poți bucura de ea, indiferent de împrejurările vieții.